Urihi, Amazonia acolo unde timpul s-a oprit

Liderul garimpeiro, Jose Altino Machado, se intreba in paginile unui ziar: „De ce nu pot indienii sa moara ca noi toti?“ Pentru ca amerindienii yanomani au o civilizatie milenara, sunt o adevarata comoara pentru antropologi, iar limba pe care o vorbesc este unica, neavand nimic in comun cu alte limbi vorbite in bazinul Amazonului sau altundeva pe glob. Dupa initiativele benefice ale guvernului brazilian si ale unor ONG-uri internationale, populatia yanomani a reinceput sa creasca.

Xapuri – samanii In centrul vietii tribale se afla samanul sau, in cazul comunitatii Watoriki, o duzina de samani care trag pe nas pudra halucinogena yakoana, pentru a intra in legatura directa cu spiritele ce-i vindeca pe bolnavi si au grija in general de viata din jungla. Prin samani, yanomanii invata sa-si cunoasca cosmogonia, in centrul careia Omama, creatorul Universului, se afla intr-o lupta necurmata cu fratele sau diabolic Yoasi. Davi Kopenawa, el insusi saman si purtator de cuvant al tribului in lume, spunea despre cel aflat in transa ca „intra in comuniune cu spiritele pamantului, cerului, marii, padurii; el vede totul.

• Aşezările de la capătul lumii
• TOP 10 locuri cu reputatie paranormala

Incearca sa vorbeasca, dar nu-l putem intelege.“ In principiu, exista doua anotim­puri pe Amazon: unul ploios si altul secetos, desi ploua aproape in fiecare zi. In 1998, din cauza lui El Niño, anotimpul secetos a fost deosebit de lung, asa incat zeci de hectare de padure au luat foc. Atunci, samanii s-au reunit intr-o ceremonie sacra, menita sa cheme ploile binefacatoare. Se pare ca invocatia a functionat. Privind in viitor Kopenawa crede ca sansa de supravietuire a tribului sau sta in educatie. Deja, copiii din unele sate invata obiceiuri stravechi, pe care parintii lor nu le mai practica.

Invata, desigur, si putina portugheza. Dupa toate probabilitatile, tribul yanomani va dainui peste timp, ducand in veacurile urmatoare civilizatia sa milenara si conservand – in folosul intregii planete – visul implinit ale unei lumi paradisiace: urihi, Amazonia.

Foto: Photoland, Guliver
 

FACTS

Conservarea padurii amazoniene este foarte importanta pentru ecosistemul planetei. Un studiu recent al Institutului Smithsonian arata ca 90% dintre speciile de plante si animale de pe Pamant traiesc in bazinul Amazonului. Colibri, fluturi rari si insecte, maimute-paianjen, delfini roz si gri, vidre de Amazon, jaguari, papagali macao albastri si galbeni, tucani, vulturi-harpie, lilieci-pescar, piranha, anaconda, lenesul tapir, tarantula, crocodilul caiman, lamantinul – pentru toate acestea jungla amazoniana inseamna acasa.

Cat despre plantele de aici, din unele se extrag substante nepretuite pentru producerea medicamentelor ce pot trata boli precum glaucomul sau leucemia. Din acest punct de vedere, Amazonul este o adevarata farmacie a globului. Mai mult, el este patria unor triburi ancestrale: tageri, macuxi, wapixana, taurepang – o adevarata oaza pentru antropologi. Dar cel mai important dintre popoarele junglei sunt yanomanii. Rezervatia Yanomanii ilustreaza cel mai bine raportul armonios pe care triburile amerindiene il aveau odinioara cu jungla tropicala din bazinul Amazonului.

Triburile ocupa un teritoriu care se intinde din sudul Venezuelei pana in Brazilia. In 1992, guvernul brazilian le-a pus la dispozitie o supra­fata de circa 100.000 de kilometri patrati – Rezervatia Yanomani –, in statul Amazonia. Tribul isi apara cu sfintenie pamantul, de marimea unei tari cat Portugalia. „Nu l-am mostenit de la parintii nostri. Il imprumutam de la copiii nostri“, spune o vorba amerindiana. In Rezervatia Yanomani exista in jur de 185 de sate, printre care Watoriki, Totobi, Aoaris sau Paapiu.

Cel mai apropiat aeroport se afla la peste 500 de kilometri departare, la Boa Vista, capitala statului brazilian Roraima. Rezervatia Yanomani este un paradis natural. Munti acoperiti de jungla si vai intretaiate de panglicile stralucitoare ale raurilor singuratice, asa arata urihi – pamantul nostru, in limba yanomani. O istorie bimilenara Antropologii plaseaza nasterea tribului yanomani in urma cu circa 2.000 de ani. Yanomanii au trait izolati in inima junglei pana in 1920, cand au intrat in contact cu misionarii catolici, dar nici dupa aceea nu au fost prea afectati de tavalugul civilizatiei industriale, pana cand, prin anii 1970-1980, au navalit aici garimpeiros, mineri in cautare de aur.

Circa 9.000 de tone de mercur folosit in minerit au fost deversate in rauri, fapt ce a dus la poluarea vegetatiei si la moartea animalelor si a pestilor – hrana principala a yanomanilor. Garimpeiros au adus cu ei si o serie de boli la care indienii nu erau imuni: pojar, malarie, gripa, afectiuni venerice, tuberculoza. Au adus, de asemenea, arme de foc, pe care le-au vandut barbatilor yanomani. Consecinta: conflictele, bolile si malnutritia au decimat triburile. Pe teritoriul brazilian, in 1970, traiau circa 20.000 de yanomani.

In 1997, numarul lor scazuse deja la 9.000. Lor li se adauga cei 13.000 de yanomani traitori in sudul Venezuelei. In repetate randuri, guvernul brazilian a luat decizii semnificative pentru protejarea yanomanilor si a junglei. In 1991, a declansat opera­tiunea Salvati jungla, avand drept scop alungarea garimpeiros din teritoriul yanomani. Au fost arestati aproximativ 5.000 de „mineri“. Practic, acum jungla este din nou virgina. Anterior, mineritul facuse din Boa Vista orasul brazilian cu cel mai rapid ritm de dezvoltare economica.