20 si una de minuni ale lumii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cladirea imperiala din New York
40 de milioane de USD investiti in 331.122 tone de piatra, otel si aluminiu, 448 de metri inaltime, 102 etaje, 1.860 de trepte, 6.500 de ferestre, 5.633 km de cablu telefonic, 75 de lifturi – in trei cuvinte: Empire State Building. Opera a arhitectilor Lamb si Harmon Shreve, inaugurata, dupa 410 zile de constructie, la 15 mai 1931, a fost vreme de 40 de ani, pana la aparitia gemenilor World Trade Center, cea mai inalta cladire din lume. In zilele senine, de la ultimul sau etaj, poti vedea pana la 120 de km departare.

Templul lui Shiva
Enormul complex care alcatuieste templul de la poalele orasului Madu­rai (India) este dedicat lui Shiva si sotiei sale Meenakshi. Constructia templu­lui a fost inceputa de dinastia Pandya, dar forma si splendoarea pe care le are astazi se datoreaza in tota­li­ta­­te Nayakanilor, regii Maduraiului intre secolele XVI si XVIII. Complexul este format din 12 turnuri inalte, orna­mentate cu statui.

Sfanta Familie din Barcelona Sagrada
Familia este cea mai ciudata catedrala a lumii catolice. Constructia sa, inceputa in 1884 de catre celebrul arhitect spaniol Antonio Gaudi, nu a fost terminata nici pana in ziua de astazi. Comandat de un burghez spaniol, proiectul initial al Sagradei prevedea un templu cu inaltimea de 85 de metri si cu trei turnuri. Pana la moartea sa, in 1926, Gaudi a schimbat insa, an de an, infatisarea catedralei: asemenea unei fiinte vii, aceasta a crescut in lungime, in latime si in splendoare.

Astazi, Sagrada are trei fatade, fiecare dintre ele cu turnuri gigantice (cel mai mare masoara 112 metri) si este un conglomerat de simboluri si motive atipice constructiilor catolice.

Foto: Guliver, Hepta, Corel

Fie ca sunt castigate prin forta, fie prin consens, si puterea laica, si cea religioasa au avut si au nevoie permanenta de legitimitate. Iar cel mai eficient mijloc de a pastra legitimitatea este, conform sociologilor, impunerea la nivel macrosocial a unor simboluri care sa aminteasca in mod constant supusilor de maretia si puterea zeilor si a regilor. Forta acestor simboluri tine atat de prosperitatea societatii in cauza, cat si de maretia conducatorilor respectivi.

Daca majoritatea simbolurilor legate de autoritate si putere – cetati, temple, statui – au fost cunoscute si respectate, multa vreme, doar la nivel local si regional, cateva dintre ele au devenit arhicunoscute in intreaga lume datorita in special dimensiunilor colosale, ostentative, iesite din comun. Cantate in balade, evocate in poezii, reproduse in desene si sculpturi, simbolurile-gi­gant si-au capatat o noua identitate, devenind minunile acestei lumi.

Lista celor sapte
Din cele sapte minuni ale lumii antice, astazi mai exista doar Marea Piramida de la Gizeh. Celelalte – Statuia lui Zeus din Olimpia, Mausoleul de la Halicarnas, Gradinile Suspendate din Babilon, Colosul din Rodos, Farul din Alexandria si Templul zeitei Artemis din Efes – s-au pierdut in negura timpului, din pricina razboaielor, a jafurilor sau a cataclismelor naturale, asa incat astazi ni le mai amintim doar gratie operelor literar-artistice in care au fost evocate.

Criteriile dupa care s-a format lista celor sapte minuni antice sunt subiective si circumscrise conditiilor politice ale vremurilor stravechi. Astfel, in secolul V i.Hr., istoricul grec Herodot mentiona pentru prima data existenta a sapte constructii faimoase.

Intre ele se regaseau Marea Piramida si Gradinile Suspendate. In anul 225 i.Hr., matematicianul Philon din Bizant a alcatuit la randu-i o ierarhie, in care figurau si Zidurile Babilonului. Clasificarea lui Philon a fost confirmata in 130 i.Hr. de catre Antipater din Sidon.

Lista celor sapte minuni a fost definitivata, in forma pe care o cunoastem astazi, in Evul Mediu, de catre scriitorii greci. Acestia au alca­tuit-o pe baza celor mai importante constructii ce se regaseau intre granitele imperiului lui Alexandru cel Mare. De atunci si pana astazi, lumea s-a mai imbogatit cu cateva sute de minunatii arhitectonice.

Din secolul al XIX-lea, etichete precum „cea mai mare“ sau „cea mai inalta“ au inceput sa fie atribuite, deceniu dupa deceniu, altor si altor constructii. O parte dintre acestea au cazut ulterior in uitare; altele, insa, au intrat pentru totdeauna in panteonul superlativelor.