Totul despre sex... extrem

Sado-masochism. Fetisism. Porno si gadget-uri erotice. In vreme ce neurologii le cauta explicatia in creier, psihiatrii si sexologii nu reusesc sa se hotarasca daca perversiunile sexuale sunt boala psihica sau doar o “nirvana” erotica?

Un domeniu tenebros

Asadar, exista oameni bolnavi de sex sau doar "posesori" de fantezie bogata? Linia de demarcatie este destul de neclara. Iar sexologii, psihiatrii si chiar neurologii nu sunt deloc siguri cum pot fi clasificate fetisurile, practicile sado-maso si alte asemenea bizarerii, osciland intre a ceda tentatiei de a le defini drept comportamente deviante (si mergand pana la a descrie variatiile cerebrale induse de acestea) sau, la polul opus, a minimaliza elementul patologic ca si cum tocmai acest tip de comportamente ar reusi sa faca un pic de lumina in "tenebrosul" domeniu al sexualitatii.

Realitatea este ca fetisurile si practicile sado-maso - cu exceptia lumii islamice - par a fi fost deja acceptate de societatea actuala, mai curand fascinata decat dezgustata de excesele de acest soi: pe cat se pare, zeci de milioane de oameni in intreaga lume practica o forma sau alta de sado-masochism "soft", cererea de pe aceasta piata fiind foarte elocvent ilustrata de oferta de pe net bogata in cursuri de "bondage" si tehnici "eficiente" de dominare, sau de magazinele de unde cei interesati isi pot achizitiona in deplin anonimat echipament din latex, biciuri si catusele aferente. Prin urmare, pe nimeni nu mai surprinde ca exista o sumedenie de adulti care de buna voie si nesiliti de nimeni se lasa biciuti sau se supun la tot soiul de alte practici bizare, aparent inofensive.

Dar daca vestimentatia din latex si catusele starnesc mai curand rasul, intrebarea pe care inca si-o pun cercetatorii este "de ce?" O imagine completa asupra "parafiliilor", termen neutru cu care stiinta a inlocuit punitivul "perversiuni", este aproape imposibil de obtinut, avand in vedere ca la medici ajung doar cazurile cele mai grave, tot acestea fiind si cele testate in putinele studii de imagistica cerebrala, care par a identifica unele anomalii in ariile cerebrale ale asa-numitilor "sex offenders".

Intre normalitate si perversiune

"A crede ca poate fi identificata o cauza unica a acestor dereglari este practic imposibil", sustine un sexolog de renume mondial, Paul Fedoroff de la Universitatea Ottawa: "Pentru a utiliza o analogie, credem ca fiecare dintre noi atunci cand se naste este in masura sa-si dezvolte o gama vasta de preferinte sexuale, dupa cum poate invata sa vorbeasca limbi straine. Dar odata ce a dobandit o « limba-materna a sexului », nascuta din influenta unor factori biologici si de mediu, ea devine parte din hardware-ul lui si ii influenteaza modul de a gandi si actiunile pe intreg parcursul vietii".

Fedoroff nu exclude totusi posibilitatea ca un individ sa-si modifice schema "din dotare", sa invete cum ar veni o "limba straina" care s-o inlocuiasca pe cea care-i creeaza probleme (lui sau societatii), dar adauga: "Nu este un lucru usor. Si oricum, faptul ca un individ are interese sexuale mai putin conventionale nu ajunge pentru a-i tranti un diagnostic de parafilie". Unii specialisti doresc chiar eliminarea acestui termen din noua editie a DSM-ului, manualul de capatai al psihiatrilor, tocmai pentru ca granita dintre normalitate si perversiune este mai intai culturala si apoi biologica.

"Pana in urma cu cateva decenii, homosexualitatea era enumerata printre perversiuni. Astazi consideram patologice atat frigiditatea feminina, care pe vremuri ar fi trecut drept un comportament virtuos, cat si libidoul in exces - asa-numita dependenta de sex -, care la un barbat era privit cu simpatie si uneori chiar un pic de invidie", considera Fabian M. Saleh de la Harvard Medical School, si el un expert in acest domeniu, in opinia caruia, inainte de a pune o eticheta (care poate rani persoana in cauza), trebuie studiata dereglarea in contextul in care apare. Oamenii de stiinta insa se cam dau in vant dupa definitii, fara de care probabil ca medicina s-ar simti pierduta. "In loc sa stergem parafiliile din DSM, ar fi mai important sa concepem definitii mai precise, care sa identifice adevaratele patologii", mai crede Saleh.

La ora actuala, "DSM"-ul enumera 9 categorii de parafilie, chiar daca in literatura de specialitate au fost catalogate peste 50. Se impune asadar o definire foarte precisa. Dar cum? Este un lucru mai usor de zis decat de facut, iar acest obiectiv este complicat ulterior de faptul ca atunci cand vine vorba despre sex, hormonii dicteaza, nu mintea. O demonstreaza studiile conform carora multi oameni se excita in fata unor imagini pe care afirma ca le gasesc neutre sau de-a dreptul respingatoare. Pentru a pune mana pe acest gen de informatii, cercetatorii se folosesc de pletismograf, un instrument care inregistreaza afluxul de sange in organele genitale, incontestabila confirmare fiziologica a reactiei. Si, pe cat se pare, chiar si atunci cand nu vor s-o admita in ruptul capului, barbatii gasesc extrem de excitante imaginile violente sau fotografiile erotice cu "Lolite", in tinp ce din experimentele specialistei canadiene Meredith Chivers reiese ca femeile heterosexuale sunt si ele destul de "placut impresionate" de intalnirile amoroase intre lesbiene.

Un joc impins prea departe

Exista insa si multe voci cu autoritate care contesta validitatea acestor cercetari stiintifice. "Nu se poate folosi un pletismograf pentru a intelege ce se afla in sufletul omenesc", protesteaza decanul sexologilor italieni Giorgio Abraham, convins ca medicina a pus stapanire pe sexualitate intr-o maniera stangace si este in cautare de definitii obiective cu orice pret. "Disfunctie erectila, dispareunie, ejaculare precoce, se uita ca sexualitatea este prin definitie subiectiva: nu este doar o functie fiziologica, este o parte a vietii noastre interioare. In mod inevitabil complexa, dar frumusetea tocmai de aici vine".

Pentru a intelege cat de complicata este chestiunea, ajunge sa asculti ce povesteste Abraham: "Cele mai multe cupluri care se adreseaza sexologului o fac pentru a denunta o scadere a dorintei. Se poate intampla ca aceste cupluri sa faca « ceva » pentru a-si revigora viata sexuala, insa practicile « light » nu mai satisfac pe termen lung, si de-aici apar problemele; si astfel ajung sa ceara ajutorul sexologului neveste care nu se mai simt in stare sa faca fata unui joc impins prea departe". Dupa cum precizeaza specialistul, multe astfel de paciente nici nu cer sa fie tratate, ci doar simt nevoia sa-si povesteasca cuiva experientele.

Si mai surprinzator este insa faptul, adauga sexologul italian, ca tocmai cuplurile care se dedica unor practici sado-masochiste sunt printre cele mai stabile si mai fidele pe care le-a cunoscut in intreaga lui activitate. "Mai ca-ti vine sa le dai drept exemplu. Caracteristica sexualitatii perverse este tocmai aceea ca nu suporta scaderi ale dorintei, oferind posibilitati de control al placerii pe care sexualitatea normala nu le cunoaste".

Abraham admite totusi ca exista riscuri reale ale acestei "abordari" a vietii conjugale: "Pericolul este ca aceste practici rup puntile cu sexualitatea normala, ducand la o « escaladare»", a observat el. Si asa ajungem sa citim in ziare despre oameni bogati si faimosi gasiti strangulati in camere luxuoase de hotel. Alteori, mai spune sexologul, atentia fata de un anume obiect, tipica unei practici in aparenta inofensive cum este fetisismul, deterioreaza raporturile persoanei respective cu cei din jur. "Noi avem o viziune banalizata asupra fetisismului, dar el este adevaratul creator al erotismului anormal", crede Abraham, care-i pastreaza o amintire "vie" unui pacient arestat pentru ca... fura pantofi.

Unde incepe obsesia?

In opinia lui Saleh, daca un cuplu se raporteaza cu "seninatate" la relatia sado-maso, atunci nu ar trebui sa se vorbeasca de patologie. Important este totusi, pentru sanatatea adultilor mai "creativi" in dormitor, ca jocurile erotice sa nu excluda alte activitati, transformandu-se in obsesie.

"Chiar daca nu coincid in totalitate cu dereglarea obsesiv-compulsiva, parafiliile au cu siguranta unele trasaturi in comun cu aceasta. Intr-o asemenea masura incat comportamente normale precum masturbarea sau utilizarea de material pornografic sunt definite drept parafilii daca ii acapareaza viata unei persoane, nemailasand loc pentru altceva". Prin urmare, patologic nu este un comportament in sine, ci faptul ca se transforma in obsesie.

La ora actuala, chiar si terapia urmeaza trasee mai putin rigide: daca pe vremuri erau utilizate mai ales medicamente in masura sa anihileze dorinta sexuala, acum terapiile cele mai drastice sunt rezervate doar cazurilor grave, pedofililor si criminalilor violenti. In general, obiectivul este acela de a "domoli" excesele, fara insa a elimina de tot dorinta.

Fedoroff explica: "A-i spune unui pacient ca obiectivul este acela de a-i imbunatati viata sexuala si nu acela de a o « amputa » garanteaza fara doar si poate un mai mare interes pentru tratament". Ba uneori, dupa spusele lui Abraham, se intampla chiar ca un cuplu caruia i se "ordona" se faca sex, sa constate ca problemele i-au disparut ca prin minune: "Este ca si cum a asculta un ordin ar fi tot un soi de perversiune. Si de ce nu, pe unii ii ajuta chiar si faptul ca se simt vinovati".

FACTS. Dictionarul placerii

TESTOSTERONUL
Este principalul hormon androgen, prezent atat la barbati, cat si la femei. Mai multe studii au evidentiat o legatuta intre nivelurile scazute de testosteron si diminuarea apetitului sexual.

ESTROGENUL
Un studiu de la Universitatea Texas din Austin arata ca niveluri crescute de estradiol sunt corelate unei tendinte catre promiscuitatea sexuala. La barbati, un exces de estrogen poate cauza o scadere a libidoului si fertilitatii.

DOPAMINA
Hormonul care genereaza senzatii de placere atunci cand sunt satisfacuti stimuli primari precum foamea, setea, dorinta sexuala. Exista o legatura intre nivelurile ridicate de dopamina si starea de excitatie. O scadere poate reduce libidoul, in timp ce un exces al acestui neurotransmitator genereaza o adevarata stare de obsesie sau dependenta.

NORADRENALINA
Neurotransmitator care provoaca stari de excitatie, euforie si entuziasm. La barbati, contribuie la mentinerea unei erectii indelungate.

OXITOCINA
Hormon produs in timpul orgasmului, stimularii genitale si alaptarii. La femeie intensifica componenta emotionala a indragostirii, acelasi rol fiind indeplinit la barbati de vasopresina. De asemenea, oxitocina are si efectul de a stimula productia de prolactina, care la femeie induce lactatia, iar la barbati influenteaza negativ libidoul.

SEROTONINA
Unele studii au aratat ca activitatea sexuala creste nivelul de serotonina din organism. Potrivit Michael Milburn de la Universitatea Massachusetts, niveluri ridicate de serotonina incurajeaza o mai mare selectivitate a in ceea ce priveste "imperecherea", in timp ce nivelurile scazute ar determina un comportament sexual agresiv. De asemenea, o alterarea a sistemului influenteaza capacitatea de excitatie.

ENDORFINELE
Sunt hormonii placerii, opiacee naturale secretate de glanda hipofiza si responsabili la femei atat cu dilatarea uterina din timpul orgasmului, cat si contractiile de dinaintea nasterii.

CITESTE SI:

• A 69-a arta
• Razboaiele de sub cearceaf
• Cele mai eficiente 10 afrodiziace
• Sex-calculatorul iti judeca viata sexuala