Back in black: copiii noptii
Prima pagină Cultura

Back in black: copiii noptii

Marc Ulieriu | 02.18.2009 | ● Vizualizări: 504
Back in black     noaptea, copiii noptii + zoom
Galerie foto (5)

Nu putem aprecia un lucru cu adevarat fara a cunoaste opusul acestuia. Nici una dintre culorile, nuantele, formele si amanuntele nascute la lumina zilei nu ar mai avea vreun inteles si nu s-ar mai inchega in vreun fel nici gratios, nici dezgustator pentru ochiul nostru daca nu ar exista umbrele, contrastele, portiunile de intuneric si, pana la urma, noaptea. Pe timp de noapte, lumea diurna amorteste, adoarme, lasand sa se trezeasca la viata o alta, aproape opusa ei. Noaptea a fascinat dintotdeauna, caci, in absenta Soarelui, lumea functioneaza dupa legi diferite, bizare, carora oamenii nu pot decat sa li se supuna.

Aparent nesfarsita, cateodata misterioasa si infricosatoare side cele mai multe ori de nepatruns, noaptea a fost, de-a lungulvremurilor antice si medievale, acel timp fara de timp in care omulisi pierdea cu desavarsire siguranta, consistenta si personalitateadiurna. Din stapan al Universului, individul se transforma intr-ofragila entitate, parte a unui taram tenebros ce se desfasuraundeva deasupra puterilor lui de cuprindere si de imaginatie - untaram circumscris fricilor colective si psihozelor ancestrale, undenimic nu mai era ce paruse a fi, pentru ca tot ceea ce in timpulzilei fusese controlabil si rational, noaptea se elibera sidevenea amenintare.

Somnul ratiunii

"Din cele mai adanci tenebre,
Sosesc la tine in miez de noapte
Demoni, stafii si zane negre."


RAMMSTEIN, Mein Herz Brennt

Unul dintre efectele evolutiei umane a fost aparitia siregularizarea somnului, de aproximativ 8 ore, pe timpul noptii.Asadar, a ramane treaz multa vreme dupa apusul Soarelui presupune,intr-o prima instanta, revenirea la universul instinctual,animalic, populat de nevoile de baza (foame sireproducere) si la statutul de prada sau de pradator. Nefiind nimicdeterminat, noaptea poate fi orice, motiv pentru care esteincarcata cu toate virtualitatile existentei. A patrunde in noapteinseamna a reveni la nedeterminarea in care se amestecamonstri, cosmaruri si ganduri negre. Nici macarsomnul nu este o eliberare in fata intunericului fara de sfarsit,intrucat noaptea aduce cu sine radiografiereasubconstientului si, pe timpul somnului, subconstientul seelibereaza. In mitologia greaca, Nyx (Noaptea) erafiica Haosului si mama a numeroase zeitati, printre care Uranus(Cerul), a Gaiei (Pamantul), a lui Hypnos (somnul) si a luiThanatos (Moartea). Tot ea dadea nasteresomnului, mortii, viselor, spaimelor, duiosiei siinselaciunii. In legendele grecesti din Antichitate,noptile nu aveau durata fixa, putand fi prelungite dupa bunul placal zeilor, care opreau Soarele si Luna pentru a-si infaptui mailesne ispravile (mai ales cele sexuale). Nyxstrabatea cerul invesmantata intr-o mantie tesuta din neguri,asezata intr-un car tras de patru cai negri si insotita de alaiulfiicelor sale, Furiile. In templele sacrificiale,acestei divinitati i se aducea drept jertfa o miala neagra. Inmitologiile sud-ame­ricane, la populatiile Maya si Inca,miala neagra, care semni­fica noaptea, interio­rul Pamantului si pezeita Thoh (moartea), este de asemenea prezenta.

In Teogonialui Hesiod, Nyx (Noaptea) este creatoarea Hemerei(Ziua)



Insa, asemenea oricarui simbol, noaptea prezinta cel putin douaaspecte. Pe de o parte, ea este intunericul in care fermenteazadevenirea, pe de alta, este o simpla avanpremiera a zileiurmatoare. De aceea, in multe culturi europene, noapteasimbolizeaza timpul gestatiei, al germinarii, alconspiratiilor care vor izbucni la lumina zilei camanifestari ale vietii. Cezar ne dezvaluie inDe bello Gallico faptul ca galiisocoteau timpul dupa numarul noptilor. Numele galic alsaptamanii (wythnes) insemna opt nopti. Inconceptia celtica despre timp, noaptea este inceputul zilei, dupacum iarna este inceputul anului.

Copiii noptii

"Se poate ca bolta de sus sa se sparga,
Sa cada nimicul cu noaptea lui larga,
Sa vad cerul negru ca lumile-si cerne
Ca prazi trecatoare a mortii eterne."


MIHAI EMINESCU, Mortua est!

In vremurile stravechi, noaptea era timpul rezervatexclusiv celor care operau cu puteri oculte: vrajitoare, magi,alchimisti, mistici sau initiati. Blamati de societate,damnati si perse­cutati de clerici, acestia se retrageau inobscuritatea protectoare a noptii, iar diversele ritualuri sauexperimente ramaneau secrete bine pazite detenebre. In teologia mistica, noaptea simbolizeazadisparitia oricarei cunoasteri distincte, analitice,exprimabile - mai mult chiar, lipsa oricarei evidente si aoricarui suport psihologic. Noaptea este, asadar, timpul cel maipropice pentru purificarea intelectului. Cum scria germanul Novalisin Imnuri catre noapte: "Mai cerestidecat stelele ni se par ochii fara margini pe care noaptea i-adeschis in noi. Ei vad mai departe decat palidele ostiri de astri."De altfel, multi mistici descriu momentul revelatiei ca pe al uneinopti depline, brusc iluminate de un fulger. Spre sfarsitul EvuluiMediu, o data cu dezvoltarea oraselor si cu aparitia romantismului,noaptea a devenit regatul favorit al majoritatiiartistilor. Fricile si angoasele provocate de intunericerau exteriorizate (si astfel exorcizate) in lungi nopti albe, princantec si scris.

Intr-o noapte furtunoasa a anului 1816, la Villa Diodati- castelul lui George Gordon Byron - de pe lacul Geneva,s-au reunit, dupa cum le era obiceiul, poetul Percy ByssheShelley, Mary Godwin, viitoarea sotie alui Shelley, Claire Clairmont, sora lui Mary,medicul John Polidori si Byron insusi. Plictisitide vremea de afara, cei cinci s-au imbatat si s-audrogat, iar apoi, la invitatia lordului Byron, auinceput sa spuna povesti de groaza. Dupa miezul noptii,Byron a lansat ideea ca electricitatea poate "aprindeflacara vietii si poate produce o entitate vie din insumarea unorcomponente moarte." Mary, aflata intr-o stare desurescitare profunda, a avut viziunea celei mai teribile povesti degroaza inventate pana atunci. S-a dus intr-o camera si a scris panain zori. Tocmai se nascuse Frankenstein.Byron a ramas figura antologica a unei epoci deziluzionate,plictisite si fara speranta. Desi era contaminat de aceeasimelancolie si blazare ca intreaga societate a vremii sale, el si-agasit refugiul si eliberarea in placere - profet prematural hedonismului de secol XX: "Sa dansam! Sa ne bucuramfara masura de vin si de femei! Sa nu dormim pana in zori, candTineretea si Placerea isi dau mana s-alunge mijirea luminii!"

Excentricul Lord Byron(1788-1824)

Alt copil celebru al noptii a fost controversatul regeLudovic al II-lea al Bavariei. Obsedat demuzica lui Richard Wagner (cu care a si legat ostransa prietenie) si de castelele medievale (este regelecare a construit cele mai multe castele in intreaga istorie aBavariei), monarhul a avut un comportament cel putin bizarde-a lungul domniei sale (1864-1886). Scarbit de viata de la curteamüncheneza, dispretuind obiceiurile si normele nobiliare, Ludovic,la nici sase luni de la urcarea pe tron, a parasitdefinitiv viata publica si s-a retras la castelele sale dinAlpi. Aici, se culca in fiecare zi in jurul pranzului sipunea servitorii sa-l scoale la miezul noptii, cand servea cina incompania busturilor lui Ludovic al XVI-lea si Maria Antoaneta. Apoipleca in lungi plimbari singuratice prin Alpiiinzapeziti, intr-o sanie aurita trasa de patru cai albi. Cand seintorcea, pe la orele 3-4 dimineata, mergea in sala de spectacole,unde erau puse in scena reprezentatii elaborate, la careexcentricul si visatorul rege era unic spectator.Dimineata, monarhului ii placea sa faca sex cu grajdarulsau, care i-a fost amant vreme de doua decenii, sau cu untanar ofiter. Dupa o (pseudo)domnie de 22 de ani, acuzat de nebuniesi obligat sa abdice, Ludovic l-a omorat pe psihiatrul care-lexaminase si ii pusese (pe nedrept, pare-se) diagnosticul, iar apois-a sinucis.

Ludovic al II-lea, monarhul indragostit de Wagner side noapte

Luminile orasului

"Inainte de a cunoaste insomnia, eram un om aproape normal.Pierderea somnului a fost pentru mine o revelatie pentru ca (...)viata nu este posibila decat prin uitare: in fiecare zi trebuie sauiti pentru ca iluzia unei noi vieti, in fiecare dimineata, sa fieposibila. Insom­nia te obliga sa faci experienta lucidita­tii, aconstiintei - fara intrerupere. "

EMIL CIORAN, Apocalipsa dupa Cioran

Daca, pana la inceputul secolului XX, insomnia era unexercitiu rezervat unui cerc de initiati - fie eiocultisti, artisti sau excentrici -, o data cu dezvoltarea marilormetropole viata de noapte s-a desacralizat: becul luiEdison a sugrumat magia si demonii, iar din melanjulsubtil propus de Byron a ramas doar materia grosiera, facila -sex, betii si droguri. In timpurile stravechi,omul incercase sa se apere de tenebre si sa refaca siguranta de petimpul zilei ascunzandu-se in spatele focului, in pesteri si, maitarziu, in case. Noaptea de dincolo de ziduri ramanea insa un timpal reconcilierii intre trufie si spaima, intre senzatiacoplesitoare de putere si senzatia coplesitoare de nimic. Un timpin care evoluau doar persoane neobisnuite si fapturifantastice.

Lumi­ni­le oraselor au facut ca ulterior, pe acest segmentrezervat de timp, sa evo­lu­eze curvele. Apoi betivanii sipetrecerile de tot soiul. In sfarsit, clubbin'-ul simanelele. Ceea ce nu inseamna ca istoria con­temporana nua cunoscut insom­niaci interesanti, care, de pe urma infruntariinoptilor, au lasat lucruri de valoare: Marcel Proust, JamesJoyce, Winston Churchill, Elvis Presley, Emil Cioran sauMircea Eliade. Toate aceste nume au gasit innoapte ceva inedit - un nou timp pentru creatie.Asta deoa­rece, pen­tru ei, noaptea era un portal al regasirii. Alregasirii de sine, al regasirii arhetipurilor, al regasiriiiubirii.

Celebrul cartier De Wallen din Amsterdam, cunoscutin intreaga lume sub numele de Red Light District

CITESTE SI: