”Olimpiada” de la Woldenberg, dovada supremă a faptului că spiritul sportiv nu va muri niciodată. Peste 350 de ofiţeri prizonieri au participat la ea

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Spiritul olimpic s-a manifestat chiar şi în cele mai dificile perioade prin care a trecut omenirea. Astfel, faptul că Jocurile Olimpice de Vară au fost anulate în anul 1944, nu i-a împiedicat pe ofiţerii polonezi să îşi organizeze propria competiţie într-un loc construit chiar de ei: lagărul de concentrare de la Woldenberg, din Germania. 

Sistemul de construcţii ,,Woldenberg Oflag II-C POW” a fost realizat între anii 1939 şi 1942 de cei 500 de ofiţeri polonezi capturaţi de armata germană la doar câteva săptămâni după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Lagărul era însă diferit faţă de celelalte realizate de nazişti, deoarece aici prizonierii aveau mai multă libertate, ei beneficiind de toate condiţiile necesare pentru a-şi dezvolta atât condiţia fizică cât şi cunoştinţele în diverse domenii.

Din moment ce atât Jocurile Olimpice de Vară de la Tokyo, din 1940, şi cele ce trebuiau să se desfăşoare la Londra în 1944 au fost anulate, prizonierii care doreau să concureze s-au gândit că pot, totuşi, să facă acest lucru creându-şi propriile competiţii. Spre suprinderea lor, ofiţerii polonezi au primit aprobarea comandanţilor lagărului de a-şi pune în aplicare ideea, însă cu condiţia de a nu organiza jocuri de scrimă, tir cu arcul, aruncarea suliţei şi sărituri cu prăjina. 

La 23 iulie 2944, circa 6000 de prizonieri aflaţi la Woldenberg se adunau să participe la ceremonia de deschidere a jocurilor. ,,Emoţia din întreg lagăr era incredibilă. Cu toţii eram acolo, aproape 6000 de bărbaţi. Eram împreună acolo. A fost un moment deosebit, după care steagul olimpic, singurul din lume, a fost arborat exact în acest loc”, declara în anul 2004, pentru NBC, unul dintre foştii prizonieri, Arkady Verjinsky. 

Timp de 21 de zile, 369 de ofiţeri au concurat în 464 de competiţii, printre care: baschet, volei, atletism, handbal şi alte sporturi. La sfârşitul fiecărui concurs, câştigătorii primeau diplome şi medalii realizate din hârtie. 

,,Jocurile olimpice” de la Woldenberg nu au fost singurele competiţii de acest tip organizate până acum. În 1940, soldaţii captivi în lagărul Stalag XIII-A, din apropiere de Nürnberg, şi-au organizat propriile concursuri sportive, însă, de data aceasta, sub o supraveghere mult mai strictă faţă de cea de care au avut parte ofiţerii polonezi în 1944. Întrecerile sportive au fost denumite atunci ,,Jocurile Olimpice Internaţionale ale Prizonierului de Război”. 

Bucuria concurenţilor de la Woldenberg, dar şi a apropiaţilor lor, a luat sfârşit în ianuarie 1945, când naziştii au hotărât să relocheze prizonierii de aici într-un alt lagăr de concentrare. Cei mai mulţi dintre ei au murit, însă, din cauza iernii grele, astfel că, în aprilie 1945, când armata americană i-a eliberat, numărul lor era de doar 300. 

Atât steagul purtat în timpul jocurilor de la Woldenberg Oflag II-C ,cât şi cel de la Stalag XIII-A s-au păstrat până astăzi. Ele sunt expuse la Muzeul Sporturilor şi Turismului din Polonia, continuând astfel să rămână dovezi ale faptului că spiritul olimpic nu a putut fi înfrânt nici chiar într-una dintre cele mai negre perioade din istoria omenirii. 

Sursa: history.com

Vă mai recomandăm şi: Omul cavernelor – adevăratul campion olimpic

                                             Ce trebuie să faci pentru a avea longevitatea unui olimpic?

                                             Un gimnast îi învaţă pe orangutani să sară prin copaci