Neanderthal VS Cro-Magnon – Razboiul lumilor

Foto (4)

„Faptul ca Homo sapiens sapiens cei inteligenti au plecat din Africa si au patruns in Europa pe intreg cuprinsul Eurasiei, precum extraterestrii invadatori dintr-o povestire SF, pare acum o realitate. Ciocnirea cu Neanderthalienii este cel mai bine atestata in Europa, unde antropologii si arheologii ii numesc pe reprezentantii propriilor nostri stramosi oameni de Cro-Magnon. Cine poate sti daca nou venitii au fost prietenosi, dispretuitori sau criminali? Insa doar la cateva mii de ani de la prima intalnire, Neanderthalienii au disparut”, Nigel Calder, jurnalist american in domeniul stiintific.

„Faptul ca Homo sapiens sapiens cei inteligenti au plecat din Africa si au patruns in Europa pe intreg cuprinsul Eurasiei, precum extraterestrii invadatori dintr-o povestire SF, pare acum o realitate. Ciocnirea cu Neanderthalienii este cel mai bine atestata in Europa, unde antropologii si arheologii ii numesc pe reprezentantii propriilor nostri stramosi oameni de Cro-Magnon. Cine poate sti daca nou venitii au fost prietenosi, dispretuitori sau criminali? Insa doar la cateva mii de ani de la prima intalnire, Neanderthalienii au disparut”, Nigel Calder, jurnalist american in domeniul stiintific.

Neanderthalienii – ceilalti oameni ai planetei
„Bietul Homo neanderthalensis. Daca viata ar fi dreapta, aceasta specie ar detine inca cel putin controlul Eurasiei. Neanderthalienii erau vanatori-culegatori robusti si destepti, capabili sa indure schimbarile climatice teribile din timpul erei glaciare. Erau suficient de sensibili incat sa acopere un mormant cu flori. Ni-i putem imagina transmitandu-si semnale orale viguroase in timpul vanatorilor si fredonandu-le duios femeilor si pruncilor lor” – Nigel Calder.

Poate ca nu exista specie de oameni mai indelung analizata, contestata si compatimita decat cea a oamenilor de Neanderthal. Inca de la descoperirea primului schelet din Engis, Belgia, in 1829, si apoi al celebrului craniu din Valea Neander din Germania in 1856, misteriosul hominid a trecut prin toate clasificarile pe care le poate nascoci mintea oamenilor de stiinta. Numai daca ne referim la prima fosila analizata, cea din Germania, care a fost considerata, rand pe rand, ca apartinand unei maimute necunoscute, unui colonist roman, unui cazac ucrainean ratacit sau chiar unui miner suferind de o necunoscuta boala a craniului, ne putem face o idee asupra surprizei pe care a produs-o aceasta prima ramasita umana descoperita vreodata, alta decat cea a speciei noastre. In fond, lumea se afla in plina era victoriana. Sa spui, chiar inainte ca Darwin sa isi scrie spectaculoasa teorie a evolutiei, ca omul evoluase din maimuta si ca existasera specii umane diferite de a noastra, ei bine… asta era mai mult decat o blasfemie.

Neanderthal a devenit apoi cea mai apropiata ruda a omului pe scara evolutiei si a ramas asa pana in anul 1997, an in care, tot oamenii de stiinta germani anuntau o informatie de-a dreptul revolutionara. In Europa, se dezvoltase total independent o specie umana complet diferita de a noastra. O specie care nu numai ca a rivalizat cu primii oameni moderni, dar a si dezvoltat o cultura paralela, asemanatoare cu a noastra…

Reconstituirile realizate pe baza celor aproape 500 de ramasite descoperite in Europa si Orientul Mijlociu ne ilustreaza un Om de Neanderthal extrem de puternic si de robust. Un individ cu o conformatie a corpului pe care o inalnim doar la culturisti. De asemenea, in ciuda unei medii de inaltime relativ reduse ( 1,68 centimetri), membrele inferioare ale neanderthalienilor erau comparabile cu cele ale alergatorilor de maraton. Toate acestea descriu un individ perfect adaptat teribilelor ierni glaciare si luptelor pentru supravietuire cu uriasii reprezentanti ai Megafaunei. In fond, in istoria sa de aproape 300.000 de ani, Omul de Neanderthal a infruntat cel putin trei glaciatiuni fara a fi fost pus in fata unei extinctii.

Numeroasele urme de rani care se regasesc la fosilele sale ne relateaza o poveste crunta a luptei pentru supravietuire. Inarmat cu sulite lungi si greoaie, imposibil de aruncat catre vanat, Omul de Neanderthal infrunta deseori, in lupte a caror ferocitate doar ne-o putem imagina, teribilii mamuti, ursii de pestera si megapradatorii preistorici. Urmele pe care le gasim in vetrele si pesterile sale ne spun ca stia cum sa iasa invingator.

Nu stim sigur daca acesti hominizi retrasi in padurile nesfarsite ale Europei preistorice puteau comunica intr-un limbaj articulat. Cu toate acestea, pare improbabil ca o specie care transmitea din generatie in generatia arta slefuirii uneltelor, a confectionarii hainelor, magia aprinderii focului, dar si a practicilor funerare, sa nu poate comunica decat prin sunete guturale. O alta dilema stiintifica este si cea a capacitatii acestora de a-si confectiona vestminte din blanuri, dilema pe care o aveau oamenii de stiinta din urma cu doar cateva decenii. Si asta in ciuda faptului ca se stia cu certitudine ca neanderthalienii prelucrau blanurile si, mai mult, era evident ca un hominid gol nu ar fi fost capabil sa supravietuiasca temperaturilor extreme din erele glaciare.

Si totusi, in lumea stapanita de sute de mii de ani de Omul de Neanderthal, un factor inca necunoscut duce la extinctia relativ brusca a acestuia. S-a spus ca ultima era glaciara ar fi cea vinovata de disparitia sa, uitandu-se probabil de lunga istorie a existentei neanderthaliene in timpul ultimelor glaciatiuni. S-a spus ca incapacitatea sa de adaptare i-a fost fatala, si asta in conditiile in care el, Omul de Neanderthal, era perfect adaptat timpurilor si mediului acelor epoci. Dovezile fosile recente ne spun, insa, o poveste cutremuratoare. Nici frigul si nici presupusa sa lipsa de adaptabilitate nu reprezinta factorii cheie ai disparitiei sale. Odata cu venirea omului modern in Eurasia incepea, practic, primul mare genocid din istoria umanitatii.

Cel mai probabil, Neanderthalienii au avut aceeasi soarta cu a amerindienilor sud si nord-americani odata cu venirea europenilor. Ucisi, haituiti, expusi virusurilor la care nu aveau imunitate, acestia din urma aveau totusi sa supravietuiasca, Cu ce costuri insa? Peste 75 de milioane de vieti pierisera in mai putin de 400 de ani. Ceilalti oameni ai Terrei nu au avut nicio sansa. Se estimeaza ca niciodata nu au depasit 15-20.000 de indivizi. Intr-o atare ecuatie, extinctia neanderthalienilor era inevitabila. Lumea era, pur si simplu, prea mica pentru cele doua specii de oameni.

Cro-Magnon – supravietuitorul prin excelenta
„Artefactele indica sosirea in Europa a unor oameni foarte inteligenti in perioada de tranzitie de la paleoliticul mijlociu la cel superior. Apar picturi, sculpturi si instrumente muzicale. Calendarele lunare, gravate in coarne de cerb, avand cercuri si semiluni, sunt opera ganditorilor paleolitici. Uneltele si armele de vanatoare erau atat de slefuite incat mestesugarii secolului al XXI-lea nu pot realiza cu usurinta copii ale acestora. Se pare ca acestia erau oameni la fel de inteligenti ca si noi”, Nigel Calder.

Ce mai moment trebuie sa fi fost acela in care s-a produs prima intalnire dintre Omul de Neanderthal si Homo sapiens! O ciocnire a lumilor, un impact teribil intre doua culturi atat de asemanatoare in esenta si totusi atat de diferite. Din nefericire, un astfel de eveniment, care s-a produs mai mult ca sigur undeva prin Levant, nu va putea fi reconstituit niciodata altfel decat imaginar. Si ce mai moment! Atunci incepea, practic, revolutia care avea sa lase in urma un singur invingator, un singur supravietuitor… stapanul intregului Pamant.

In lumea de sute de mii de ani a neanderthalienilor isi facea loc un intrus. Un alt om. Un individ a carui piele, probabil neagra, ar fi parut inspaimantatoare, un individ capabil sa comunice prin sunete ciudate, sa inteleaga mersul stelelor si al astrilor si sa doboare vanatul fara a fi nevoit sa dea piept, la propriu, cu el. Homo sapiens sau, daca preferati denumirea mai veche data de savanti stramosilor nostri, Oamenii de Cro-Magnon.

Nu exista dovezi concrete care sa ne ateste infatisarea acestor oameni, dincolo de ceea ce se poate reconstitui din resturile fosile si din arta lor. Este cert, insa, ca Omul de Cro-Magnon arata diferit de omul din zilele noastre. Poate cea mai importanta dovada a aspectului sa unic este data de craniile masive si puternice, cu o capacitate a creierului de circa 1500 de cm cubi (astazi ne putem mandri cu doar 1350 cm cubi), si cu trasaturi ce amintesc de neanderthalieni: arcade proeminente, fete si dinti mari si partea posterioara a craniului umflata. Scheletele timpurii ne descriu un individ adaptat la temperaturi ridicate, cu trasaturi corporale asemanatoare oamenilor de azi care traiesc in zonele calde. Faptul ca ei au rezistat temperaturilor extrem de scazute din Europa denota o protectie extraordinara in fata frigului, protectie reprezentata de vestmintele lor si de adaposturile in care traiau.

Nu se stie cu siguranta cand au aparut stramosii nostri, desi dovezile indica o origine africana in urma cu aproximativ 200.000 de ani. Exodul lor de pe Continentul Negru incepe in urma cu aproape 60.000 de ani, cel mai probabil in cautarea unor noi surse de hrana si, desi patrund relativ repede in Europa si Asia, nu exista nicio fosila care sa ateste o prezenta a lor mai veche de 30.000 de ani dincolo de Portile de Fier ale Dunarii, in vestul Europei (cel mai vechi craniu descoperit in Europa este cel de la Anina, Romania, cu o vechime estimata la 42.000 de ani). A fost suficient insa pentru a duce la extinctia Oamenilor de Neanderthal in doar cateva milenii.

Fara a fi subiectivi, putem afirma ca Omul de Cro-Magnon era net superior, din punct de vedere intelectual, oricarei alte specii homide care a existat vreodata. Pentru prima data in istorie apar marturii clare ale unei gandiri abstracte, gandire concretizata prin picturile rupestre de o maiestrie deosebita, prin obiectele cu rol decorativ, armele sofisticate (vezi cazul aruncatoarelor de sulite), calendarele, lampile cu ulei animal, adaposturile din piei animale si fildes de mamut, sculpturile feminine reprezentand probabil zeitati si, peste toate, capacitatea de a modificata mediul dupa bunul plac. Riturile funerare vorbesc de primele stratificari sociale, asa cum este cazul mormantului de la Sungir, Rusia, unde un barbat adult si doi copii au fost inmormantati impreuna, alaturi de mii de margele de fildes. Efortul costisitor depus pentru crearea unor astfel de obiecte, doar pentru a fi depuse alaturi de osemintele celor trei, vadeste fara doar si poate importanta lor pe scara sociala.

Vremurile se schimbasera si, odata cu ele, se schimba intreaga fata a lumii. Cu 20.000 de ani inaintea lui Cristofor Columb sau a vikingilor lui Leif Erikson, Omul de Cro-Magnon cucerea si ultimul bastion al lumii salbatice… America.

Revino maine pentru un nou episod si afla totul despre unul dintre ultimele mamifere uriase care au impartit Pamantul cu oamenii, inainte de a se stinge.