De ce credincioşii hinduşi venerează vacile?

În India, încă din negura vremurilor, vacile au fost considerate adevărate simboluri ale bogăţiei şi păcii. Venerarea vacilor în această cultură, civilizaţie şi religie aparte, a apărut ca o formă de respect pentru laptele şi produsele derivate pe care vacile le oferă zilnic oamenilor pentru ca aceştia să se poată hrăni. Deoarece vacile păşteau câmpurile şi produceau cantiţăţi uriaşe de bălegar, acesta era folosit de hinduşi drept formă de combustibili şi fertilizator principal.

 

Astfel, odată cu trecerea timpului, statutul vacilor, de adevărate „fiinţe cu suflet bun şi blând care au grijă şi-i servesc pe oameni” a devenit unul aproape matern în India. Religia hinduistă se bazează pe conceptul omniprezenţei Divinului în toate creaturile vii, precum şi în omniprezenţa divină în sufletul tuturor fiinţelor, incluzând aici şi vitele. Din aceste motive, uciderea oricărui animal, cu atât mai mult a unei vaci, a fost şi este încă văzută în hinduism drept un păcat capital.

 

În plus, zeul Krişna, una dintre încarnările zeului Vişnu din mitologia hindusă, iubea foarte mult vacile. De asemenea, tot în hinduism, vaca şi taurul simbolizează Dharma (Legile Universului). Motiv pentru care venerarea vitelor este prezentă în toate marile texte ale religiei vedice precum, Rig Veda, Atharva Veda, Brahma Samhita, Havarimsham şi toate Puranele. De asemenea, Mahatma Ghandi, părintele Indiei moderne, era şi el un mare iubitor şi adorator al tuturor vacilor.