Păsările se adaptează pentru a supravieţui traficului auto

În SUA, 80 de milioane de păsări cad victime traficului rutier, în fiecare an. 

Rândunelele cu fruntea albă (Petrochelidon pyrrhonota) sunt în mod special vulnerabile, deoarece s-au obişnuit să-şi construiască cuiburile pe podurile de peste şosele.

• De ce este plictiseala mai sănătoasă decât am crede pentru copii?
• Cum va fi vremea în primele zile din 2026?

Charles Brown, un cercetător de la Universitatea Tulsa, SUA, cercetează de 30 de ani problema morţii păsărilor din cauza traficului rutier.

El a observat că numărul păsărilor care mor în acest mod a scăzut constant începând din anii 1980 şi până azi, chiar dacă numărul cuiburilor aşezate în apropierea şoselelor a crescut. A constatat, de asemenea, că păsările moarte aveau aripi mai lungi decât păsările prinse în plase de către specialişti, pentru studiu, şi că, în general, lungimea medie a aripilor păsărilor prinse în plase a scăzut în timp.

O explicaţie există: aripile mai scurte oferă păsării o manevrabilitate mai bună şi permit o ridicare verticală în zbor mai rapidă.

Specialiştii denumesc acest fenomen selecţie vehiculară.

Totuşi, Brown consideră că pericolul reprezentat de automobile nu este singurul factor implicat în evoluţia unor aripi mai scurte.

După anul 1996, când luna mai a fost neobişnuit de friguroasă, ducând la scăderea numărului de insecte,  cca. jumătate din populaţia de rândunele cu frunte albă a pierit din cauza lipsei de hrană, lungimea aripilor a scăzut vizibil, probabil deoarece păsările cu aripi mai scurte erau mai agile şi mai eficiente în prinderea puţinelor insecte disponibile.

Împreună cu ipoteza presiunii selective exercitate de traficul rutier, fenomenul ar putea fi o explicaţie pentru reducerea lungimii aripilor la aceste păsări.

De altfel, nu este singurul exemplu de evoluţie determinată de influenţa umană asupra mediului. La unele specii de peşti, indivizii se maturizează mai repede ca urmare a presiunii exercitate de pescuitul comercial, iar două populaţii distincte de cinteze din Arhipelagul Galapagos par a fi pe cale să se contopească, diferenţele dintre ele ştergându-se treptat, pe măsură ce hrana lor naturală este înlocuită de hrana oferită de oameni, în hrănitorile pentru păsări.

Sursa: New Scientist