Primul tratament împotriva prionilor – „proteinele ucigaşe” care distrug creierul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Simptomele bolilor prionice sunt extrem de dramatice: demenţă, schimbări de personalitate, halucinaţii şi dificultăţi de coordonare a mişcărilor. Aceste boli sunt incurabile şi întotdeauna fatale. 

Acum, însă, cercetătorii de la The Scripps Research Institute (TSRI) au identificat, pentruu prima oară, două medicamente care sunt deja aprobate pentru uz uman şi care prezintă proprietăţi anti-prionice, iar unul dintre ele promite mult în ceea ce priveşte eficienţa în tratamentul acestor boli grave.

Rezultatele studiului au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Utilizând o tehnică numită high-throughput screening (HTS), care permite testarea rapidă a mai multor medicamente, printr-o combinaţie de metode, ei au încercat să descopere compuşi care reduc nivelul formei normale a proteinelor prionice (PrP, a căror structură spaţială este modificată de boală). Au descoperit astfel doi compuşi care reduc PrP la suprafaţa celulelor cu aproximativ 70%.

Cele două substanţe sunt deja comercializate sub forma unor medicamente numite tacrolimus şi astemizol.

Tacrolimus este un imunosupresant (reduce activitatea sistemului imunitar) administrat în cazul transplantului de organe, pentru a preveni respingerea transplantului. Totuşi, tacrolimus s-ar putea dovedi problematic ca medicament anti-prionic, din cauza unor efecte adverse, printre care s-ar putea număra neurotoxicitatea.

În schimb, astemizolul este un antihistaminic care are potenţialul de a fi folosit ca medicament anti-prionic. Deşi în SUA a fost retras în 1999 de pe piaţa medicamentelor disponibile fără reţetă, în mod voluntar, de către firma producătoare, pe motiv că ar fi cauzat, în rare cazuri, aritmiii cardiace (atunci când a fost utilizat în doze mari), el a rămas disponibil în forma generică în peste 30 de ţări, unde este considerat suficient de sigur. 

Medicamentul nu numai că poate trece de bariera hemato-encefalică (un sistem al organismului prin care multe substanţe sunt împiedicate să ajungă la creier, ceea ce limitează numărul medicamentelor ce pot acţiona direct asupra acestui organ), dar este şi eficient  în doze relativ mici.

Astemizolul pare să stimuleze autofagia, procesul prin care celulele elimină componentele nedorite. Autofagia este implicată în mai multe boli neurodegenerative asociate cu anomalii de structură a proteinelor, precum maladiile Alzheimer, Parkinson şi Huntington.

Studii viitoare asupra modului de acţiune al astemizolului ar putea duce la descoperirea unor noi abordări terapeutice pentru bolile prionice şi afecţiuni similare.

Sursa: scripps.edu