Cum să calmezi un bebeluş care plânge? Specialiştii recomandă o metodă testată ştiinţific

Oamenii de ştiinţă au observat că, atunci când copiii agitaţi erau plimbaţi în braţe, ritmul bătăilor cardiace scădea, indicând faptul că bebeluşii se simţeau mai liniştiţi; în cele mai multe cazuri, copiii deveneau evident mai relaxaţi şi încetau să mai plângă sau să scâncească.

Studiul a fost condus de dr. Kumi Kuroda, care cercetează comportamentul social la Institutul RIKEN pentru Studiul Creierului, din Saitama, Japonia, iar rezutatele au fost publicate în jurnalul Current Biology.

• 10 obiceiuri prin care putem încetini îmbătrânirea corpului nostru
• 20 de lucruri uimitoare despre creierul uman

În cadrul unui studiu restrâns, specialiştii au analizat fenomenul atât la oameni, cât şi la şoareci, remarcând similarităţi izbitoare în comportamentul celor două specii.

Cercetătorii au monitorizat reacţiile a 12 copii cu vârste cuprinse între 1 lună şi 6 luni, încercând să descopere care este pentru mame cel mai eficient mod de a calma un bebeluş care plânge, în 30 de secunde – simpla ţinere în braţe sau plimbarea lui?

Copilaşii care erau plimbaţi în braţe s-au dovedit cei mai relaxaţi şi liniştiţi, comparativ cu copiii ale căror mame îi ţineau în braţe, stând pe scaun.

Cînd mama se ridica şi începea să meargă ţinând copilul în braţe, oamenii de ştiinţă observau imediat schimbări în comportamentul acestuia.

Rezultatele s-au menţinut chiar după ce autorii studiului au luat în considerare şi alţi factori, precum vârsta şi sexul copilului, vârsta mamei şi viteza cu care mergea aceasta.

Dr. Kuroda s-a declarat surprinsă de amploarea efectului de calmare al plimbatului în braţe. În experimente de observare pe şoareci şi pe oameni, a fost uimită să constate cât de repede scădea ritmul cardiac  al puiului/copilului, după ce mama începea să meargă (Femelele de şoarece îşi mută puii  dintr-un loc în altul apucându-i, cu gura, de ceafă.)

Cercetările arată că plimbatul în braţe poate avea efecte mai puternice de calmare a bebeluşilor, comparativ cu alte tipuri de mişcări ritmice, precum legănatul.

Atunci când cauza care a determinat plănsul sugarului persistă, acesta poate începe să plângă din nou îndată ce plimbatul încetează. 

De aceea dr. Kuroda recomandă părinţilor să încerce să plimbe copilaşul, acest lucru putând să-i ajute să descopere cauza plânsului. Chiar dacă plimbatul nu opreşte complet plânsul bebeluşului,  măcar îi poate împiedica pe părinţi să ajungă să se simtă foarte frustraţi şi neputincioşi în faţa unui bebeluş care plânge.

Descoperirile contrazic o tehnică popularizată recent de mulţi pediatri şi părinţi şi care recomandă ca bebeluşii să fie lăsaţi să plângă, ca un mijloc de a-i învăţa să adoarmă singuri, fără prezenţa părinţilor. Dar nu toţi copiii răspund bine la această metodă.

Dr. Kuroda afirmă că liniştirea bebeluşilor ca urmare a atenţiei primite din parte mamei, ca şi plânsul atunci când sunt lăsaţi singuri, sunt elemente ale mecanismelor de supravieţuire a sugarului. Aceste comportamente s-au fixat prin evoluţie, timp de milioane de ani. „Modificarea acestor reacţii ar fi posibilă, dat fiind faptul că bebeluşii sunt flexibili, dar acest lucru ia timp”, spune dr. Kuroda. 

Deşi studiul a urmărit efectul calmant al plimbării în braţe de către mamă, specialista spune că efectul nu este legat în mod specific de mamă, copilul putând fi plimbat în braţe, cu rezultate asemănătoare, de orice altă persoană care se ocupă de îngrijirea lui. Efectul a fost observat, în cadrul studiului, şi în cazul plimbării de către tată, bunică şi chiar persoane de sex feminin necunoscute, când aceste persoane au plimbat bebeluşi mai mici de 2 luni. 

Sursa: Live Science / Foto: Hepta