„Gena-gunoier” din creierul uman ar putea fi elixirul tinereţii şi al vieţii prelungite

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Atunci când cercetătorii au manipulat neuronii musculiţelor de oţet pentru a conţine un nivel mai mare al acestei gene, cunoscută sub numele de parkin, acestea au trăit cu 28% mai mult şi au rămas sănătoase, arată oamenii de ştiinţă în cercetarea publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences.

„Prin simpla creştere a nivelului de parkin, aceste muşte au trăit substanţial mai mult, rămânând totodată sănătoase, active şi fertile”, explică Anil Rana de la University of California, Los Angeles, coordonatorul acestui studiu.

„Acestea sunt obiectivele pe care le avem în cercetarea asupra îmbătrânirii – nu doar creşterea longevităţii, ci şi creşterea duratei vieţii sănătoase în acelaşi timp”, a mai spus Rana.

Alte cercetări arată că parkin-ul joacă un rol în apariţia afecţiunii Parkinson.

Persoanele născute cu o mutaţie în gena parkin prezintă un risc sporit de a dezvolta de timpuriu simptome ale afecţiunii Parkinson, care apare de regulă la adulţii în vârstă.

Mai multe cercetări asupra parkinului vor clarifica dacă oamenii pot beneficia de o extindere similară a longevităţii dacă ar avea o cantitate sporită a parkinului, genă care „marchează” proteinele deteriorate ca acestea să fie eliminate de celule înainte să devină toxice.

De asemenea, cercetătorii cred că parkinul joacă un rol important în eliminarea mitocondriilor deteriorate din celule.

„Cercetările noastre ne arată că parkinul ar putea fi o ţintă terapeutică importantă pentru afecţiunile neurodegenerative şi poate pentru alte afecţiuni ale îmbătrânirii”, a explicat David Walker, unul dintre cercetătorii ce au realizat acest studiu şi totodată profesor de biologie şi fiziologie integrativă la UCLA.

„În loc să studiem afecţiunile îmbătrânirii pe rând – Parkinson, Alzheimer, cancer, accident vascular cerebral, afecţiuni cardiovasculare, diabet – credem că am putea interveni în procesul de îmbătrânire, amânând apariţia multora dintre aceste boli”, a mai spus Walker.

„Nu suntem încă în acest punct, fiind nevoie de câţiva ani buni de cercetare, dar acesta este obiectivul nostru”, a concluzionat cercetătorul.

Surse: AFP, UCLA