Extraordinar: a fost descoperit un animal care aude sunete pe care nu le poate percepe nicio altă fiinţă

Auzul acestei molii ajunge până la 300 de kilohertzi, cu aproape 100 kHz mai mult decât auzul unor lilieci.

„Acesta este animalul cu cea mai înaltă sensibilitate la frecvenţe întâlnit până acum; nu există niciun alt animal capabil să audă frecvenţe atât de înalte”, a explicat coautorul studiului, James Windmill, bioacustician la Universitatea Strathclyde din Scoţia. Cercetarea a fost publicată în jurnalul Biology Letters.

• FBI concediază agenți care lucrau la anchete ce-l vizau pe Donald Trump
• Giganții americani de Inteligență Artificială acuză China de furt

Auzul ultrasonic al acestei molii ar putea să o ajute să detecteze comunicaţiile prădătorului care o vânează – liliacul, crede Windmill. 

Molia cerii, Galleria mellonella, trăieşte în America de Nord, Europa şi Asia şi are o anvergură a aripilor de 3 centimetri. Urechea sa minusculă măsoară doar 0,5 milimetri în diametru.

Alţi cercetători testaseră auzul acestei molii, însă au renunţat la frecvenţa de 100 kHz. Dar urechea moliei era atât de sensibilă la această frecvenţă, încât Windmill şi colegii săi s-au întrebat care este limita superioară a frecvenţei pe care o poate auzi molia (ca termen de comparaţie, oamenii pot auzi sunete de până la 20 de kHz).

Cercetătorii au folosit un vibrometru laser pentru a măsura vibraţiile urechii ca reacţie la undele de sunet. De asemenea, ei au măsurat semnalele electrice în nervul urechii.

Oamenii de ştiinţă au studiat urechea în timp ce făceau ca frecvenţa sunetului să fie tot mai înaltă. Spre uluirea lor, auzul moliei ajungea la un nivel extraordinar – 300 kHz.

Ipoteza cercetătorilor este că molia dispune de acest auz ultrasonic pentru că o ajută să evite prădătorii în diferite medii. „Molia este, probabil, un aliment pentru diferiţi lilieci ce folosesc frecvenţe diferite”, spune Windmill. Sunetele emise de lilieci ajung până la 212 kHz, astfel că auzul ultrafin ar putea permite moliilor să evite aceşti prădători.

O altă posibilitate ar fi că acest auz permite femelelor să audă sunetele de împrechere ale masculilor.

Deşi sunetele de împerechere ale masculilor sunt o frecvenţă de aproximativ 80 kHz, acestea sunt foarte scurte. Windmill spune că un auz mai fin ar putea permite femelelor să diferenţieze aceste sunete în cazul în care masculii ar emite două apeluri de împerechere în succesiune rapidă.

Sursa: LiveScience