Anunţ sumbru: omenirea a trecut de un prag temut, nemaivăzut de milioane de ani pe Terra

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Aparatele ştiinţifice de monitorizare au raportat că gazul a atins un nivel mediu zilnic ce depăşeşte pragul de 400 de părţi per milion — într-un fel, doar un număr rotund, dar totodată un prag ce ne reaminteşte că eforturile depuse pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, ce au început acum câteva decenii, par să se clatine.

Cele mai bune dovezi disponibile sugerează că niciodată în ultimele trei milioane de ani nu s-a mai înregistrat pe Terra un astfel de nivel, evenimentul precedent având loc înainte ca oamenii să evolueze. Oamenii de ştiinţă cred că această creştere anunţă schimbări masive în climat şi în nivelul oceanului planetar.

„Simbolizează că, până acum, am eşuat lamentabil în eforturile de a rezolva această problemă”, a comentat Pieter P. Tans, coordonatorul programului de monitorizare de la National Oceanic and Atmospheric Administration ce a efectuat noua măsurătoare.

Ralph Keeling, coordonatorul altui program de monitorizare de la Scripps Institution of Oceanography din San Diego, afirmă că o creştere continuă ar fi catastrofală. „Atingerea acestui nivel sugerează că vom pierde în scurt timp orice şansă de a menţine climatul în limitele pe care până acum le-am definit ca tolerabile pentru omenire”, a comentat Keeling.

Noua măsurătoare a fost realizată de instrumentele situate pe Mauna Loa, vulcanul de pe insula mare Hawaii recunoscut drept kilometrul zero al măsurătorilor dioxidului de carbon din aer.

Aparatele pot colecta de pe vârful vulcanului aer proaspăt, ce a călătorit mii de kilometri deasupra Oceanului Pacific, producând astfel o mărturie a creşterii nivelului de dioxid de carbon din aer ce a fost observată în ultima jumătate de secol.

Un nivel al dioxidului de carbon mai mare de 400 de părţi per milion a fost observat pentru prima dată în Arctica anul trecut, sărind atunci momentan la acest prag şi la Mauna Loa. Dar prima zi în care pragul de 400 a fost depăşit ca medie a măsurătorilor efectuate de-a lungul a 24 de ore a fost joi, arată datele colectate de NOAA şi de Scripps.

Dioxidul de carbon creşte şi scade de-a lungul unui ciclu sezonal, nivelul urmând să scadă sub 400 în cursul acestei veri, pe măsură ce dezvoltarea copacilor din emisfera nordică va duce la absorbirea a 10 miliarde de tone de carbon din aer. Dar experţii afirmă că este vorba de o scurtă pauză, pentru în curând va avea loc momentul când, indiferent de anotimp, nivelul înregistrat oriunde pe Terra să fie mai mare de 400.

„Am sentimentului unui marş inevitabil spre dezastru”, a comentat Maureen E. Raymo, un cercetător de la Universitatea Columbia.

Datorită bulelor de aer blocate în gheaţa din Antarctic, cercetătorii ştiu că în ultimii 800.000 de ani nivelul dioxidului de carbon din are a oscilat între două valori apropiate, de la 180 de părţi per milion în timpul erelor glaciare până la 280 de părţi în timpul perioadelor calde. Dovezile atestă că temperatura globală şi nivelul dioxidului de carbon prezintă o legătură strânsă.

De-a lungul întregii civilizaţii umane, cei aproximativ 8.000 de ani, nivelul dioxidul de carbon a fost relativ stabil în apropiere de pragul superior. Dar arderea combustibilor fosili a provocat o creştere cu 41 la sută a nivelului gazului cu efect de seră în perioada de la debutul revoluţiei industriale, echivalentul unei clipe ca durată geologică, iar clima începe să reacţioneze. Cercetătorii se aşteaptă la schimbări mai mari în viitor.

Guvernele încearcă din 1992 să restrângă emisiile de gaze cu efect de seră, dar departe de a obţine o încetinire a ritmului, emisiile cresc în pas accelerat datorită creşterii economice rapide în ţările aflate în curs de dezvoltare. Oamenii de ştiinţă se tem că nivelul gazului s-ar putea tripla sau chiar creşte de patru ori înainte să fie adus sub control.

Măsurătorile indirecte sugerează că ultima oară când nivelul dioxidului de carbon era atât de înalt a fost acum cel puţin trei milioane de ani, în Pliocen. Cercetările realizate de geologi arată că atunci clima era mult mai caldă decât astăzi, calotele glaciare erau mai mici şi nivelul oceanului planetar era cu până la 18-24 metri mai sus.

Experţii se tem că omenirea accelerează o întoarcere la astfel de condiţii — cu menţiunea că acum miliarde de oameni vor fi afectaţi.

„Durează ceva timp să topeşti un gheţar, dar noi o facem. E înfricoşător”, a comentat dr. Keeling.

Tatăl său, Charles David Keeling, a început să efectueze măsurători ale dioxidului de carbon din aer pe Mauna Loa şi în alte locaţii la sfârşitul anilor ’50. Atunci, Keeling senior a identificat un nivel de 315 părţi per milion.

Analiza sa a dovedit existenţa unei tendinţe de creştere ce poartă astăzi numele de Curba lui Keeling. Ulterior, oamenii de ştiinţă au arătat că efectul era provocat de arderea combustibilor fosili. Charles David Keeling a murit în 2005.

Ţările au adoptat o ţintă oficială pentru a limita daunele provocate de încălzirea globală, ceea ce necesită, conform ultimelor estimări, ca emisiile să înceteze în momentul în care se atinge pragul de 450. „Dacă nu se încetinesc lucrurile, vom ajunge acolo probabil în mai puţin de 25 de ani”, spune Ralph Keeling.

Cu toate acestea, multe ţări au refuzat să adopte ţinte naţionale obligatorii, printre care şi SUA sau China. Oamenii de ştiinţă afirmă că este nevoie urgent de amplificarea eforturilor, altfel ţinta de a limita încălzirea va deveni imposibil de atins fără tulburări economice majore.

„Dacă începi să învârţi TItanicul cu mult înainte să ajungi la iceberg, poţi să îl eviţi fără să verşi paharul niciunui pasager de pe punte”, a comentat Richard B. Alley, un specialist în climă din cadrul Universităţii Pennsylvania State. „Dacă aştepţi foarte mult, atunci scenariul optimist devine acela în care verşi foarte multe pahare”, a mai spus Alley.

„Dacă dorim să prevenim tulburările climatice la care cultura umană nu este adaptată este necesară reducerea imediată a emisiilor de dioxid de carbon”, spune Mark Pagani, geochimist de la Universitatea Yale care a studiat climatul de-a lungul istoriei. „Am sentiment că momentul în care ar fi trebuit să începem era ieri”, a concluzionat Pagani.

Sursa: New York Times