Informaţia care poate salva mii de vieţi: de ce înecul nu arată aşa cum credem noi?

„Înecul este aproape întotdeauna un eveniment amăgitor de silenţios”, explică fostul salvamar Mario Vittone într-un articol publicat în Slate.

Instinctive Drowning Response (o reacţie instinctivă pe care o avem în caz de înec, numită astfel de Francesco A. Pia), este o reacţie pe care o au oamenii atunci când au senzaţia că se sufocă în apă. Ea nu arată aşa cum am crede sau aşa cum este expusă la televizor, fiind, de fapt, un eveniment ce are loc fără prea mult zgomot.

• Simona Halep a coborât de pe podiumul celor mai bine plătite tenismene din istorie
• Informare meteorologică de ninsori, polei și viscol valabilă în toată țară

Pentru a înţelege cât de înşelătoare pot fi situaţiile în care se îneacă copiii trebuie să înţelegem că: înecul este a doua cauză accidentală care duce la deces în rândul copiilor cu vârste sub 15 ani (clasându-se imediat după accidentele auto). Din cei 750 de copii care se vor îneca anul viitor numai în SUA, aproximativ 375 vor deceda la cel mult 20 de metri distanţă de părinţii lor. Potrivit celor de la Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC), 10% dintre ei vor deceda sub privirile părinţilor care nu vor înţelege ce se întâmplă. 

„Exceptând circumstanţele rare, oamenilor care se îneacă le este imposibil, din punct de vedere fizic, să strige după ajutor. Sistemul respirator a fost creat pentru a respira, vorbitul fiind a doua funcţie. Din acest motiv, respiraţia trebuie să se producă înainte de vorbire. Gurile oamenilor care se îneacă se scufundă în apă şi apoi reapar iar, pentru o scurtă perioadă la suprafaţă. Gurile lor nu stau destul de mult deasupra apei pentru a expira, a inspira şi a şi ţipa după ajutor. Când oamenii se îneacă, gurile lor apucă doar să expire şi să inspire repede înainte de a se scufunda iar. Oamenii care se îneacă nu pot să gesticuleze pentru a solicita ajutorul celor din jur. Instinctul îi forţează să îşi extindă mâinile în lateral şi să apese pe suprafaţa apei. Acest lucru le permite să iasă la suprafaţă suficient cât şi respire. În timpul Instinctive Drowning Response, oamenii care se îneacă nu pot controla voluntar mişcările braţelor. Din punct de vedere fiziologic, oamenii care se îneacă nu se pot opri din înec pentru a realiza mişcări voluntare prin care să ceară ajutor. De la începutul şi până la finalul reacţiei instinctive, oamenii rămân drepţi şi nu există nicio dovadă care să demonstrez că ei ar da din picioare. Dacă nu sunt salvaţi se salvamar, aceşti oameni reuşesc să se menţină la suprafaţă între 20 şi 60 de secunde”, a declarat Francesco A. Pia. 

Asta nu înseamnă că o persoană care se zbate şi care cere ajutor în mare sau într-un bazin se preface, ci că se confruntă cu aquatic distress (situaţie în care cineva care ştie să înoate intră în panică fie din cauza oboselii, fie pentru că realizează că distanţa până la mal este prea mare etc). Deşi aceste situaţii în care oamenii de zbat şi strigă după ajutor, nu apar întotdeauna înainte de Instinctive Drowning Response, aceşti oameni au mai multe şanse de a acţiona pentru a se salva având capacitatea de a se agăţa de frânghii sau alte instrumente de salvare.

Iată câteva dintre semnele ce indică posibilitatea de înec la persoanele aflate în apă:

1. Apa până la nivelul gurii;

2. Capul dat pe spate şi gura deschisă;

3. Ochi sticloşi şi goi care indică incapacitatea individului de a se concentra;

4. Ochi închişi;

5. Părul dat peste frunte sau peste ochi;

6. Neutilizarea picioarelor pentru a se menţine la suprafaţă;

7. Hiperventilaţie sau gâfâieli;

8. Încercarea nereuşită de a înota într-o anumită direcţie;

9. Încercarea de a se întoarce pe spate în poziţie de plută;

10. Indivizi care par că încearcă să urce pe o scară invizibilă din apă;

Dacă ceva nu pare în regulă, întrebaţi persoana respectivă dacă se simte bine. Dacă individul poate răspunde atunci, cel mai probabil, el chiar este bine. În schimb, dacă „răspunde” printr-o privire goală, atunci aveţi aproximativ 30 de secunde să îl salvaţi. Cât despre copii, nu uitaţi că atunci când ei stau în apă fac mult zgomot. Dacă devin brusc silenţioşi, verificaţi dacă totul este bine. 

Sursa: Slate