Dansul frenetic al prăzii în faţa prădătorului: întâlnire „full contact” între două animale marine (VIDEO)

„Actorii” clipului sunt doi nudibranhiaţi marini –  melci acvatici fără cochilie – din două specii diferite.

Unul dintre ei (cel mare), numit Pleurobranchaea californica, este un prădător care consumă o largă varietate de animale marine; celălalt este o specie de dimensiuni mai mici, o potenţială pradă pentru Pleurobranchaea californica, dar pe care acesta, în urma unei experienţe “usturătoare” (la propriu), învaţă foarte repede să o evite, aşa cum a constatat cercetătorul care a studiat interacţiunea dintre cei doi. Rezultatele observaţiilor sale au fost publicate în Journal of Experimental Biology.

• Cum ne ajută citricele să ne reglăm emoțiile?
• Un salt uriaș al evoluției vieții pe Pământ s-a întâmplat mai devreme decât credeau cercetătorii

“Pentru un prădător generalist ca Pleurobranchaea, este strategic şi foarte avantajos să înveţe ce este şi ce nu este bun de mâncat, astfel încât să poată decide dacă să rişte sau nu să atace anumite prăzi”, spune Rhanor Gillette, fiziolog în cadrul Universităţii din Illinois.

Gillette şi-a dat seama de capacităţile de învăţare primitive ale lui Pleurobranchaea atunci când a pus un exemplar din această specie într-un acvariu, împreună cu un alt nudibranhiat, Flabellina iodinea, denumit popular “şalul spaniol”, datorită culorilor sale vibrante şi mişcărilor unduitoare.

Pleurobranchaea s-a îndreptat numaidecât spre potenţiala pradă, a adulmecat-o şi apoi a apucat-o cu gura.

Însă “şalul spaniol” are un mecanism de apărare: consumă o specie de celenterat marin, Eudendrium ramosum, şi integrează celulele urticante ale acestuia în propriul său organism, procurându-şi astfel o armă “urzicătoare” care îl ajută să scape de atacurile unor prădători.

Aşa s-a întâmplat şi acum: muşcând din “şalul spaniol”, Pleurobranchaea s-a ales cu o senzaţie neplăcută în gură şi a dat imediat drumul prăzii, iar aceasta început să execute un “dans” frenetic, probabil un comportament de avertizare folosit de “şalul spaniol” pentru a scăpa de atacatori. Iar Pleurobranchaea a făcut cale-ntoarsă, îndepărtându-se cât putea de repede.

Intrigat de cele petrecute, Gillette a pus din nou în acvariu “şalul spaniol”, câteva minute mai târziu. Pleurobranchaea s-a apropiat din nou, dar, de data aceasta, abia a adulmecat prada, de la câţiva centimetri, şi s-a şi îndepărtat, fără a încerca să se apropie mai mult şi să o atingă.

Cercetătorul a fost foarte intrigat să descopere că un nevertebrat învăţase atât de repede să evite o specie periculoasă pentru el. Efectuând mai multe teste, Gillette şi colegii săi au descoperit că melcii Pleurobranchaea învaţă în mod foarte specific şi selectiv mirosul “şalului spaniol”. Când erau foarte înfometaţi, riscau şi atacau exemplare de “şal spaniol”, dar atunci când nu erau foarte flămânzi, le evitau de la distanţă.

“Descoperirea acestui tip de învăţare foarte selectiv ne lărgeşte perspectiva asupra funcţionării acestor forme de viaţă, în ceea ce priveşte capacitatea animalului de a lua decizii pe baza raportului cost/beneficii, şi plasează nudibranhiaţii pe un plan mai înalt, în ceea ce priveşte capacităţile cognitive, decât se credea anterior, a declarat Rhanor Gillette.

Sursa: Live Science / Credit foto: Rhanor Gillette