Ce-ai făcut ieri? Oamenii de ştiinţă pot afla scanându-ţi creierul

Studiul actual se bazează pe cercetări anterioare de neurobiologie desfăşurate la Institutul Weizmann, Israel, cercetări axate pe analiza activităţii permanente a creierului uman. 

Chiar când dormim, creierul nostru nu doarme. Când suntem treji şi procesăm informaţii vizuale, în creier au loc „izbucniri” de activitate neuronală; în schimb, când ochii sunt închişi, aceste pulsuri de activitate sunt înlocuite de unde cerebrale super-lente, numite unde cerebrale spontane sau de repaus.

• Cercetătorii testează pentru prima dată pe oameni o tehnică de resetare celulară
• De ce unii oameni reacționează mai bine la medicamentele pentru obezitate?

Undele cerebrale spontane sunt uşor de identificat; sunt complexe, dar precis organizate şi simetrice şi întotdeauna se deplasează prin aceeaşi regiune cerebrală – cortexul, sau stratul extern al creierului.

Cercetătorii de la Institutul Weizmann consideră că modelul acestor unde cerebrale de repaus poate oferi date despre individualitatea unei persoane, despre ceea ce face din fiecare dintre noi o fiinţă unică.

Ei cred că modelul acestor unde cerebrale constituie un fel de „arhivă” a experienţelor trăite anterior.

Ipoteza se sprijină pe un fapt deja binecunoscut: creierele nostre au capacitatea de a se schimba pe termen lung. Pe măsurtă ce trecem prin noi experienţe în viaţă, conexiunile dintre neuroni se modifică – o însuşire cunoscută sub numele de plasticitate.

Plasticitatea joacă un rol-cheie, ajutându-ne, între altele, să prevedem care va fi rezultatul unei acţiuni, înainte de a o întreprinde.

Specialiştii s-au gândit că, examinând conexiunile asociate cu plasticitatea, ar putea determina dacă experienţele recente ale unui individ lasă urme ce pot fi decelate în modelul undelor cerebrale spontane.

Pentru a a-şi testa ipoteza, cercetătorii au rugat un număr de voluntari să facă exerciţii care activează puternic o anumită reţea, bine definită,  de celule neuronale din cortex.

Activitatea cerebrală a subiecţilor a fost monitorizată cu ajutorul unui aparat de rezonanţă funcţională magnetică, în trei rânduri: înainte de exerciţiu, imediat după el şi apoi la 24 de ore după, penrtru a vedea dacă exerciţiul afectează în vreun fel modelul undelor cerebrale de repaus.

Cercetătorii au fost surprinşi să constate că experienţa de a fi întreprins exerciţiul respectiv nu numai că a modifiocat aspectul undelor cerebrale de repaus înregistrate ulterior, dar a şi consolidat legăturile dintre celulele nervoase, chiar la 24 de ore după terminare exerciţiului.

Descoperirea are  implicaţii importante pentru înţelegerea individualităţii umane, spun  oamenii de ştiinţă.  Undele cerebrale spontane ale unei persoane nu numai că poartă în ele informaţiii despre evenimentele recente, dar pot, dacă sunt monitorizate în timp, să contureze un fel de „profil personal” al creierului acelei persoane. De exemplu, ce conexiuni se formează mai uşor în creierul unui anumit om şi care se formează mai greu? Lucruri pe care un om doar le bănuieşte despre sine însuşi pot fi testate şi se poate arăta dacă sunt adevărate sau false, cu ajutorul unei „hărţi” a creierului ce reflectă abilităţile unice ale fiecăruia, deficienţele, prejudecăţile ori capacităţile de învăţare specifice fiecărui om.

Cercetătorii cred că asemenea profiluri indviduale ar fi utile în diagnosticarea şi înţelegerea mai bună a patologiilor cerebrale asociate cu o gamă largă de deficienţe cognitive.

Sursa: Live Science / Foto: Weizmann Institute of Science