Premieră în lumea ştiinţei: un şoarece a fost clonat dintr-o singură picătură de sânge

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Deşi întregul proces de clonare se realizează la un nivel minuscul, noua cercetare indică faptul că, până şi o leucocită periferică colectată dintr-un loc uşor accesibil este suficientă pentru a asigura o rată de succes de două procente. 

Reuşita face parte dintr-un program de cercetare ce se concentrează asupra dezvoltarea unor metode eficiente de clonare. Pentru a dezvolta o tulpină cu o anumită mutaţie genetică la şoarecii necesari pentru cercetări, oamenii de ştiinţă lucrează ani buni. Uneori, atunci când specialiştii reuşesc să creeze aceşti şoareci modificaţi genetic, animalele sunt infertile, motiv pentru care clonarea pare a fi ultima opţiune. 

Copiile genetice ale unor tulpini sunt generate prin metoda numită transfer nuclear al celulelor somatice (SCNT), un proces complex prin care un ovul denucleat primeşte un nucleu de celulă somatică extras de la donator. În 1996, folosirea unei versiuni „primitive” a SCNT a dus la clonarea primului mamifer, oaia Dolly. 

În prezent, clonarea se realizează folosind celulele periferice de tip cumulus prelevate de la donator. Aceste celule care se adună sub formă de cluster în jurul ovocitului din foliculul uman. 

Acum, în schimb, coordonatorii noului studiu, Satoshi Kamimura şi Atsuo Ogura, de la RIKEN BioSource Center din Tsukuba, Japonia, s-au întrebat dacă alte celule, mai uşor de accesat, ar putea fi substituite. Mostre de celule periferice, precum leucocitele au potenţialul de a reduce drastic riscurile la care este expus donatorul în timpul procedurii. 

Cercetarea desfăşurată în cadrul centrului RIKEN a testat 5 feluri diferite de leucocite. Astfel, oamenii de ştiinţă au constatat că cea mai mare rată de succes se înregistra în cazul granulocitelor şi monocitelor (celule care au nucleul mai mare). 

Deşi rata de succes nu a reuşit să fie mai mare decât cea din cazul clonării ce foloseşte celule cumulus, constatările reprezintă un pas important tocmai prin faptul că micşorează riscul la care este expus donatorul. 

Sursa: Medical Daily