Fată sau băiat? Mamiferele pot „alege” sexul urmaşilor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Studiul publicat în jurnalul PLOS ONE confirmă o teorie elaborată de mult vreme;: aceea că multe animale pot influenţa sexul urmaşilor, ca reacţie la condiţiile de mediu şi alţi factori.

Rezultatele se bazează pe analiza unui volum de date adunat în 90 de ani de studii, asupra a cca. 40.000 de exemplare de mamifere  de diferite specii, de la primate la rinoceri, din Grădina Zoologică din San Diego, una dintre cele mai mari din lume.

• Cât durează cea mai lungă călătorie cu trenul din lume și câte țări traversează?
• Avertisment pentru turiștii cu zboruri nocturne pe unele insule din Grecia

Femelele  care aduc pe lume cei mai mulţi pui masculi ajung să aibă mai mulţi nepoţi decât femelele care nasc în proporţie egală masculi şi femele.

Când mamele nasc pui între care predomină masculii, aceşti masculi ajug să-şi depăşească competitorii, a afirmat Joseph Garner, cercetător la Universitatea Stanford.

Părinţii care produc progenituri în care predomină femelele au, de asemenea, nepoţi  mai mulţi de la aceste fiice, decât părinţii care produc pui de ambele sexe în proporţii egale (deşi efectul este mai puţin pronunţat decît în cazul părinţiilor care au mai mulţi pui masculi)

Aceasta nu înseamnă că animalele „aleg” în mod conştient să aibă pui masculi sau femele. Factori de ordin ambiental şi social influenţează însă în mod subtil fiziologia animalelor, astfel încât acestea produc urmaşi care au cele mai bune şanse de a transmite mai departe genele familiei.

Încă din anii 1960, biologii au încăput să bănuiască existenţa unui astfel de fenomen – faptul că animalele influenţează sexul urmaşilor pentru a-şi maximiza succesul reproductiv. Unii cred că acest efect poate fi observat şi la oameni.

De exemplu, masculii de rang înalt au, de obicei, mai mulţi pui, aşa că, la oameni, părinţii înstăriţi ar fi mai avantajaţi, pe termen lung, dacă ar avea mai mulţi băieţi. 

Miliardarii, de exemplu, au adesea mai mulţi fii, susţine Garner. (Întâmplător sau nu, miliardarul Mitt Romney, fostul candidat republican la preşedinţia SUA, la ultimele alegeri, are 5 fii.)

În schimb, în vremuri grele, cum ar fi perioadele de foamete, fetele sunt o alegere mai bună, deoarece ele consumă mai puţină energie pentru a ajunge la maturitate şi a se reproduce, susţine Garner.

Însă dovezile pentru a demonstra această teorie s-au dovedit greu de adunat. 

Pentru a testa teoria, cercetătorii teebuiau să arate că, la mamifere, exemplarele care au avut mai mulţi urmaşi de un sex sau altul au mai mulţi nepoţi decât cele care au avut, ca pui, un număr egal de masculi şi femele.

Era nevoie, aşadar, de urmărirea a trei generaţii, cu inventarierea precisă a tuturor exemplarelor implicate, deoarece, dacă un singur exemplar lipsea din înregistrări, acest fapt ar fi compromis întregul set de date referitor la acea familie de animale.

Obţinerea unor asemenea date despre animale aflate în libertate este practic imposibilă, aşa că specialiştii au recurs la animale aflate în captivitate, folosind înregistrările din arhiva Grădinii Zoologice San Diego, SUA, care datează de 90 de ani.

Au fost analizate date despre 198 de specii de mamaifere (totalizând cca. 40.000 de indivizi), – primate, cai, rinoceri şi altele.

Eliminând familiile care nu aveau datele complete, au rămas seturi de date complete pentru cca. 2.300 de „bunici” – 1.600 de femele şi 700 de masculi.

La toate speciile studiate, bunicile care născuseră mai mulţi masculi decât femele aveau de până la 2,5 ori mai mulţi nepoţi decât bunicile care născuseră un număr egal de masculi şi femele. Un  avantaj similar aveau şi bunicii care avuseseră mai mulţi fii decât fiice.

De asemenea, un succes reproductiv mai mare se obţinea şi în cazul în care bunicii şi bunicile avuseseră mai multe fiice decât fii, comparativ cu cei care avuseseră un număr egal de fii şi fiice.

Garner cred că efectul mai slab, în acest caz,. este legat de existenţa speciilor matriarhale, de exemplu, maimuţele rhesus. La această specie, femelele de rang înalt îşi pot mări şansele de a-şi transmite la departe, la nepoţi propriile gene, dacă au mai multe fiice.

Totuşi, în ce mod se realizează această influenţare a raportului dintre masculi şi femele în rândul urmaşilor rămâne un mister. Exstă unele ipoteze, dar niciuna nu este confirmată dincolo de orice dubiu, aşa că rămân speculative.

Niveluri mai înalte de glucoză sau acizi graşi în sânge s-ar putea dovedi mai toxice pentru embrionii de sex feminin, sau nivelurile mai înalte de testosteron ar putea face ovulele mai receptive la spermatozoizii Y (care produc embrioni de sex masculin) decât la cei X (care duc la formarea unor embrioni de sex feminin).

Oricum, alegerea sexului nu este o decizie conştientă din partea animalului. Mai degrabă, fenomenul se explică prin faptul că organismul femelei răspunde în mod specific unor anumite semnale din mediu. 

Sursa: Live Science