Un „proiectil” de 20 kg ne va ajuta să explorăm lumile îngheţate ale Sistemului Solar (VIDEO)

Pentru a simula impactul cu asemenea corpuri cereşti, inginerii au studiat impactul acestui proiectil cu un bloc de gheaţă de 10 tone: proiectilul a lovit obstacolul cu viteza de 340 m/s, spulberând gheaţa într-un nor de zăpadă, şi a rămas intact.

Cercetătorii cred că acesta ar putea fi un mod fiabil şi ieftin de a trimite instrumente de explorare pe alte obiecte spaţiale din Sistemul Solar; ar putea fi vorba despre seismometre pentru a studia interiorul planetei Marte sau un laborator de chimie organică, în miniatură, pentru a căuta viaţă pe sateliţii de gheaţă ai lui Jupiter.

• Geminidele ating vârful în weekendul 13 – 14 decembrie 2025. Cum să le vezi?
• Epidemie „fără precedent” de gripă în Marea Britanie

Specialiştii au în vedere trimiterea mai multor astfel de proiectile, poate legate între ele printr-o reţea de senzori şi răspândite pe o arie mai largă, sub suprafaţa planetei.

Un astfel de proiectil, numit penetrator, are unele avantaje faţă de landerele obişnuite – vehicule de explorare care trebuie să-şi încetinească viteza înainte de a asoliza pe un alt corp ceresc. Penetratoarele pot pătrunde în substrat până la 3 metri adâncime, fără să fie nevoie de foraje suplimentare, şi pot fi trimise cu uşurinţă, mai multe odată, de pe o singur vehicul orbital.

Ele au sisteme speciale de resorturi care protejează componentele din interior – instrumentele de măsură – de consecinţele impactului; tot în acest scop, componentele electronice sunt acoperite cu un înveliş de răşini sintetice, iar golurile sunt umplute cu bile de sticlă. În afară de rezistenţa la impact, aceste mini-laboratoare trebuie să fie construite astfel încât să poată opera la temperaturi foarte scăzute.

Tehnologia a fost pusă la punct sub conducerea inginerilor companiei QuinetiQ şi a stârnit interesul Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), care are vedere o eventuală utilizare a ei pentru explorarea unor obiecte spaţiale din Sistemul Solar, în căutarea urmelor de viaţă microbiană.

Unul dintre corpurile cereşti cele mai promiţătoare din acest punct de vedere este satelitul jovian Europa, care are la suprafaţă un ocean de apă lichidă acoperit de o crustă groasă de gheaţă. Dar şi planetele care au la suprafaţă un sol nisipos ar putea fi explorate în acest mod.
Este esenţial ca instrumentele să poată pătrunde câţiva metri sub suprafaţă, deoarece, dacă există viaţă altundeva în Sistemul Solar, e foarte probabil ca ea să se fi refugiat la o oarecare adâncime în sol, pentru a fi protejată de radiaţiile intense.

Sursa: BBC News