Bila Albastră: povestea celui mai faimos portret al planetei noastre

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Toate imaginile luate de astronauţii ori sondele spaţiale ale NASA sunt desemnate prin coduri formate din litere şi cifre, care servesc la înregistrarea şi identificarea lor. Fotografia de mai sus are codul AS17-148-22727, dar, devenind atât de cunoscută, a primit şi un nume, sub care a rămas cunoscută tuturor: The Blue Marble.

• Marble desemnează, în limba engleză, una dintre acele bile cu care obişnuiesc să se joace copiii şi pe care uneori oamenii mari le colecţionează pentru aspectul lor decorativ. Din sticlă colorată, din metal, din ceramică ori pietre semipreţioase, aceste bile sunt, probabil, printre cele mai vechi tipuri de jucării cunoscute. Cu toţii ne-am jucat cu bile colorate când eram mici, iar jocuri cu bile există la diverse populaţii de pe glob, pe toate continentele locuite de om. De la cele mai simple bile, din ceramică (ori, mai nou, din material plastic), până la opere ale unor artişti sticlari renumiţi, care creează bile cu modele interioare pline de fantezie, lucrate cu migală, din sticlă în zeci de nuanţe, aceste sfere colorate sunt o bucurie a copiilor şi adulţilor, deopotrivă.

Văzut de la distanţa de 45.000 km, Pământul le-a apărut astronauţilor misiunii Apollo 17 ca o asemenea bilă, din sticlă albastră marmorată cu alb. Poate că amintirea jocurilor copilăriei şi a plăcerii de a avea cât mai multe astfel de bile frumos colorate le-a inspirat numele sub care avea să rămână cunoscută fotografia: The Blue Marble – Bila Albastră.

Fotografia a fost făcută în prima zi a misiunii Apollo 17, ultima şi cea mai lungă misiune din cadrul programului Apollo al NASA, ce avea în vedere explorarea Lunii. Astronauţii care au luat parte la ea au fost Eugene Cernan, Ronald Evans şi Harisson „Jack” Schmitt.

Misiunea a durat aproximativ 12 zile, de la 7 la 19 decembrie 1972, şi a fost una deosebit de complexă: Cernan şi Schmitt au petrecut mai mult de 3 zile pe Lună, unde au întreprins trei reprize de activitate extravehiculară – „plimbări selenare” – în cursul cărora au colectat mostre de sol lunar, au instalat aparatură şi au făcut măsurători.

Fotografia numită ulterior Bila Albastră a fost făcută la data de 7 decembrie 1972, la puţin timp după lansarea navei în spaţiu. Oficial, creditul pentru realizarea ei a fost atribuit de NASA misiunii Apollo 17 şi tuturor celor 3 astronauţi (deşi este evident că doar unul singur a făcut-o – Jack Schmitt, cel mai probabil). Iniţial, imaginea originală era „cu capul în jos” (Antarctica apărea în partea de sus a imaginii), dar a fost rotită cu 180 de grade pentru a corespunde modului în care este de obicei reprezentat Pământul (cu Polul Nord în partea de sus). 

Este una dintre puţinele imagini în care Pământul apare complet luminat, deoarece astronauţii au avut Soarele în spate atunci când au făcut fotografia. Imaginea a fost luată cu un aparat de fotografiat Hasselblad special (modificat la cererea NASA de firma suedeză producătoare), cu lentila de 80 mm, de la distanţa de 45.000 km. 

Este interesant destinul acestei imagini: ea nu este primul portret al Terrei, în care planeta să se vadă clar, luminată în întregime; asemenea fotografii mai fuseseră făcute cu ajutorul unor camere instalate pe sateliţi, aşa cum este imaginea de mai jos, realizată de satelitul ATS-3 în 1967. 

Asemenea imagini au adâncit viziunea oamenilor despre planeta pe care locuiau, i-au sensibilizat cu privire la soarta Terrei; se consideră chiar că au contribuit la naşterea unei noi conştiinţe globale privind omenirea ca întreg şi locul ei în biosferă şi în marele sistem al Cosmosului.

Însă imaginea Bilei Albastre surprinsă de astronauţii de pe Apollo 17 la data de 7 decembrie 1972 a făcut vâlvă mai mult decât oricare altă imagine de acest gen. Poate pentru faptul că este o fotografie deosebit de clară şi bine realizată, dar şi pentru că apariţia ei a coincis cu o intensificare a mişcărilor ecologiste în anii ’70. Imaginea Bilei Albastre a pătruns în conştiinţa publicului ca o reprezentare emoţionantă a planetei Pământ – fragilul cămin al umanităţii -, a vulnerabilităţii ei: o mărgică albastră pierdută în imensitatea spaţiului cosmic. 

Numele de Blue Marble a fost utilizat ulterior de NASA şi pentru o serie de alte reprezentări, realizate în anii 2000 prin tehnici mai complexe de prelucrare a imaginilor şi prin combinarea mai multor imagini, pentru a elimina porţiunile acoperite de nori şi a da astfel mai multă limpezime imaginii finale.

• În anul 2012, NASA a realizat şi o „Bilă Neagră”, un portret nocturn al planetei noastre, suprapunând imagini luate în cursul nopţii de satelitul Suomi NPP peste imagini pre-existente al Bilei Albastre. Rezultatul : o animaţie care prezintă „chipul nocturn” al Terrei, cu luminiţele-semne al activităţii umane, animaţie pe care o puteţi vedea aici.

La ora actuală, nu există încă un steag al Pământului adoptat în mod oficial, deşi diferite persoane şi organizaţii au propus diverse modele. Unul dintre aceste modele a fost proiectat de John McConell (1915 -2012), un cunoscut umanist şi activist american în domeniul protecţiei mediului şi al păcii mondiale. Modelul său include Bila Albastră, aşezată în centru, pe un fond albastru închis. Iar dacă vreodată vom avea un steag oficial al planetei Pământ, acest model are toate şansele să devină cel ales, graţie puternicei încărcături simbolice şi ecoului intens pe care l-a avut în lume „stema” sa – minunata imagine a Bilei Albastre.