Câte nu ştim despre Terra! Tocmai a fost descoperit cel mai mare vulcan de pe Pământ

Masivul Tamu, aşa cum este denumit cel mai mare vulcan din lume, este mult mai vast decât precedentul deţinător al recordului, Mauna Loa (Hawaii), fiind cu doar 25% mai mic decât Olympus Mons de pe Marte, cel mai mare vulcan din Sistemul Solar.

„Credem că este vorba despre o clasă de vulcani nerecunoscută până acum”, a comentat William Sager, geolog la Universitatea Houston şi totodată autorul cercetării ce descrie cel mai mare vulcan din lume. „Panta sa e foarte lină. Dacă aţi sta pe acest vulcan, v-ar fi greu să vă daţi seama în care parte este valea”, a explicat specialistul.

• Banii contează mai puțin decât credem pentru fericire, arată un studiu
• Unde a început viața: pe Pământ sau pe Marte?

Tamu măsoară 650 de kilometri în lăţime, dar doar 4 kilometri în înălţime. Vulcanul a erupt preţ de câteva milioane de ani în timpul Cretacicului timpuriu, acum aproximativ 144 de milioane de ani, fiind stins de atunci.

La fel ca alte vulcane masive, Masivul Tamu pare să fi avut un con central care vărsa lava pe pantele sale domoale. Dovezile au fost obţinute cu ajutorul studiilor seismice şi a mostrelor de lavă colectate de-a lungul mai multor ani de cercetări efectuate cu ajutorul unor nave speciale. Undele seismice arată că lava curgea din vârful vulcanului, unde se aflau o serie de caldere similare ca formă cu cele întâlnite pe Mauna Loa.

Masivul Tamu, comparat cu Olympus Mons de pe Marte    (Imagine: William Sager)

Până acum, geologii credeau că Masivul Tamu era pur şi simplu o componentă a unui platou oceanic cunoscut sub numele de Shatsky Rise, ce se găseşte în nord-vestul Oceanului Pacific. Platourile oceanice sunt formaţiuni masive din lavă ale căror origini sunt încă un subiect controversat în lumea ştiinţifică. Unii cercetători cred că magma din mantaua Pământului a ieşit în forţă prin crustă, inundând suprafaţa cu lavă. Alţii cred că slăbiciuni pre-existente în crustă, cum ar fi limitele plăcilor tectonice, oferă căi de acces magmei din mantaua Terrei. Shatsky Rise s-a format în zona unei triple juncţiuni, unde s-au despărţit trei plăci tectonice.

Noul statut al Masivului Tamu, de vulcan, va duce la limitarea modelelor folosite pentru a explica formarea platourilor oceanice, spune Sager. „Pentru oricine doreşte să explice platourile oceanice există acum noi constrângeri. Vor trebui să poată explica de ce s-a format acest vulcan în acest loc şi cum a putut livra atâta magmă într-un timp foarte scurt”, afirmă specialistul.

David Peate, un geochimist de la Universitatea Iowa ce nu a luat parte la acest studiu, afirmă că aşteaptă cu interes să vadă noile modele care explică pulsaţiile de magmă ce au dus la apariţia Shatsky Rise. Masivul Tamu este cel mai mare şi cel mai vechi vulcan, iar în nord-estul său conurile devin mai mici şi mai tinere. Sager şi colegii săi sugerează că „pulsaţiile de magmă” au creat această «potecă vulcanică».

„Se pare că în multe platouri oceanice, topirea este continuă, însă aici s-a format un vulcan scut de mari dimensiuni”, spune Peate. „Dacă vom înţelege sursa volumului de magmă, ritmul producţiei de magmă şi intervalul de timp între pulsaţii vom putea limita modelele folosite în prezent”, afirmă Peate.

Sager afirmă că platourile oceanice ar putea ascunde şi alţi vulcani mai mari, un posibil candidat fiind în Platoul Ontong Java, situat la nord de Insulele Solomon în sud-vestul Oceanului Pacific. „Structurile aflate sub ocean sunt foarte greu de studiat”, explică Sager.

Platourile oceanice sunt cele mai mari aglomerări de lavă de pe Terra. Acestea au fost asociate extincţiilor în masă şi schimbărilor climatice. Volumul Masivului Tamu este de 2,5 milioane de kilometri cubi. Întregul vulcan este mai mare decât insulele ce compun Regatul Unit al Marii Britanii şi decât statul american New Mexico.

În ciuda dimensiunilor uriaşe ale Masivului Tamu, studiile efectuate nu sugerează că vârful vulcanului ar fi ieşit vreodată din apă. Cel mai mare vulcan din lume a rămas ascuns deoarece este „aşezat” o crustă oceanică subţire (litosferă), ce nu-i poate susţine greutatea. Vârful său se găseşte astăzi la 1.980 de metri sub nivelul suprafeţei oceanului.

„În cazul Shatsky Rise, el s-a format pe litosferă cu o grosime aproape de zero, astfel că se găseşte într-un echilibru izostatic. Practic, pluteşte tot timpul, aşa că cea mai mare parte a Masivului Tamu se găseşte în manta. Vulcanii din Hawaii au erupt pe o litosferă groasă, astfel că e ca şi cum ar avea o plută pe care să plutească”, explică Sager.

Sager şi colegii săi studiează Shatsky Rise de câteva decenii bune, încercând să dezlege misterele platourilor oceanice. Acum 20 de ani, ei au dat numele Masivului Tamu după fostul angajator al lui Sager, Texas A&M University.

Sursa: LiveScience