De ce cred părinţii că partenerul tău nu este potrivit pentru tine? Iată explicaţiile ştiinţei

Studiul efectuat de un cercetător de la Universitatea Bristol, ce a fost publicat în jurnalul Evolution & Human Behavior, arată că acest conflict asupra alegerii partenerului ar putea izvorî dintr-un conflict evoluţionar asupra resurselor.

Dr. Tim Fawcett de la School of Biological Sciences din cadrul Universităţii Bristol a studiat, alături de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Groningen din Olanda, modul în care co-evoluează preferinţele de partener ale părinţilor şi ale copiilor. Cercetătorii au descoperit că părinţii tind să aloce mai multe resurse copiilor cărora partenerul le oferă mai puţină susţinere, iar acest lucru duce la un conflict în ceea ce priveşte alegerea partenerului.

• Cum pot duce sărbătorile la conflicte în familie? Sfaturile unui psiholog
• Parola prea ușoară care a fost interzisă de Guvernul Marii Britanii

Cercetătorii au conceput un model computerizat pentru a simula evoluţia comportamentul părinţilor atunci când fiica lor caută un partener. Modelul arată că, de regulă, părinţii ar trebui să prefere un ginere care este mai grijuliu şi care oferă mai mult sprijin decât partenerul pe care l-ar alege fiica lor în mod normal.

„Acest conflict asupra resurselor parentale joacă un rol cheie în înţelegerea cauzei pentru care părinţii şi copiii nu sunt de acord în ceea ce priveşte alegerea partenerului”, explică dr. Fawcett.

Modelul computerizat prezice că atunci când părinţii distribuie resursele în mod egal copiilor lor, preferinţele asupra partenerului ar trebui să coincidă. În schimb, atunci când părinţii oferă mai mult copiilor cu un partener care investeşte mai puţin, atunci apare un conflict.

„Părinţii sunt la fel de înrudiţi cu toţii copiii lor, însă copiii se preţuiesc pe ei înşişi mai mult decât pe fraţii şi surorile lor — astfel că fiecare copil vrea să obţină mai mult decât porţia sa de resurse parentale”, explică dr. Fawcett. Asta înseamnă că, de regulă, copiii vor fi mai dispuşi să accepte un partener mai puţin grijuliu decât şi-ar dori în mod ideal părinţii lor.

Această nouă teorie, dacă se dovedeşte a fi corectă, clarifică un aspect intrigant al comportamentului uman şi ar putea explica variaţiile de comportament între culturi. Piet van den Berg, coordonatorul acestui studiu, afirmă că „modelul nostru sugerează că se va înregistra un conflict mai mare atunci când taţii, şi nu mamele, controlează resursele, dar acest lucru rămâne să fie testat”.

În cercetările ulterioare, oamenii de ştiinţă intenţionează să investigheze preferinţele pentru diferite aspecte ale calităţii. „Sondajele arată că, de regulă, copiii consideră mai importante atracţia fizică, mirosul şi simţul umorului, pe când pentru părinţi sunt mai importante clasa socială şi istoricul familial”, spune van den Berg. „Încă nu înţelegem cauza din spatele acestei diferenţe, dar probabil are de-a face cu istoria noastră evoluţionară”, concluzionează cercetătorul.

Sursa: Universitatea Bristol