Cercetătorii au creat „stiloul” care „scrie” nervi, muşchi şi oase în interiorul pacientului

Mai exact, specialiştii au creat dispozitivul numit BioPen (stiloul bio), o imprimantă 3D care poate printa oase direct în pacient, în timpul operaţiei. 

Invenţia le va permite chirurgilor să creeze implanturi personalizate pe loc, în timpul operaţiilor. BioPen le va oferi chirurgilor control asupra modului în care este construit implantul, reducând totodată timpul pe care pacientul îl petrece pe masa de operaţie. 

• Simona Halep a coborât de pe podiumul celor mai bine plătite tenismene din istorie
• Informare meteorologică de ninsori, polei și viscol valabilă în toată țară

Invenţia funcţionează prin transportarea celulelor vii şi a factorilor de creştere direct acolo unde este nevoie, accelerând regenerarea oaselor şi a cartilajelor. 

(Foto: Universitatea Wollongong)

BioPen funcţionează similar cu metodele de imprimare 3D prin livrarea materialului celular în interiorul unui biopolimer protector (precum alginatul care este un extract de alge marine). La rândul său, biopolimer este protejat de un un strat exterior alcătuit dintr-un gel. Aceste două straturi protectoare sunt combinate în dispozitiv pentru ca apoi să fie aplicate pe osul pacientului

De asemenea, „stiloul” este dotat cu o sursă de lumină ultravioletă care fixează materialul distribuit, oferind protecţie pentru celulele încorporate care sunt aşezate strat peste strat. 

După ce aceste celule sunt aşezate pe os ele se vor multiplica şi se vor împărţi în celule nervoase, musculare sau osoase, transformându-se, în cele din urmă, din celule individuale într-o comunitate de celule înfloritoare care va funcţiona ca un ţesut. 

„Acest tip de tratament poate fi potrivit pentru repararea oaselor lezate acut, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în accidente de motocicletă”, a explicat chirurgul Sir Hugh Devine, de la Universitatea din Melbourne. 

Profesorul Peter Choong şi prof. Gordon Wallace.    (Foto: Universitatea Wollongong)

(Foto: Universitatea Wollongong)

Sursa: Universitatea Wollongong