Descoperire extraordinară: un sistem stelar nemaivăzut ar putea contrazice în premieră capodopera lui Einstein (VIDEO)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii au găsit un pulsar alături de două pitice albe, toate cele trei stele fiind înghesuite într-un spaţiu mai mic decât orbita Pământului în jurul Soarelui.

Orbitele neobişnuit de apropiate ale celor trei stele permit oamenilor de ştiinţă să efectueze măsurători precise ale gravitaţiei, ceea ce ar putea ajuta la rezolvarea anumitor dificultăţi din teoriile lui Einstein.

Rezultatele apar în jurnalul Nature şi vor fi prezentate cu ocazia celei de-a 223-a întruniri a American Astronomical Society.

„Acest sistem triplu ne oferă un laborator cosmic natural mai bun decât orice altceva descoperit până acum, ceea ce ne va permite să învăţăm exact cum funcţionează aceste sisteme triple şi care are potenţialul să ne permită să detectăm probleme ale relativităţii generale pe care fizicienii se aşteaptă să le descopere în condiţii extreme”, a explicat Scott Ransom de la National Radio Astronomy Observatory (NRAO) din SUA.

„Este un sistem fascinant în multe feluri, inclusiv în ceea ce probabil a fost un mod absolut uluitor de formare, astfel că vom avea nevoie să muncim mult pentru a-l înţelege pe deplin”, a mai spus specialistul.

Pulsarii emit unde radio într-un mod similar farurilor, aceste fascicule traversând în mod rapid spaţiul pe măsură ce stelele se învârt în jurul propriei axe.

Aceste stele se formează după ce o supernova colapsează o stea consumată într-o bilă densă de neutroni puternic magnetizată.

Folosind Telescopul Green Bank, astronomii au descoperit un pulsar la 4.200 de ani-lumină de Terra, acesta învârtindu-se de aproape 366 de ori pe secundă.

Corpurile cereşti ce se învârt cu o asemenea viteză poartă numele de pulsari de milisecundă şi sunt folosiţi de astronomi drept instrumente de precizie care permit studierea efectelor gravitaţionale şi a altor fenomene,

Observaţiile ulterioare au arătat că pulsarul se află într-o orbită apropiată de o stea pitică albă, iar că această pereche de stele este în orbită cu o altă pitică albă, ceva mai îndepărtată.

Sistemele triple sunt foarte atent studiate de cercetători, deoarece permit testarea unor diferite teorii ale gravitaţiei.

Până acum, însă, singurul sistem triplu care conţinea un pulsar de milisecundă descoperit de cercetători era unul care avea o planetă drept membri, motiv pentru care interacţiunile gravitaţionale erau slabe.

„Acesta este primul pulsar de milisecundă descoperit într-un astfel de sistem, iar imediat după descoperire am realizat că ne o oferă o oportunitate uriaşă de a studia efectele şi natura gravitaţiei”, a comentat profesorul Ransom.

„Dereglările gravitaţionale pe care fiecare membru al acestui sistem le impune asupra altora sunt incredibil de pure şi de puternice”, a adăugat specialistul.

Prin temporizarea precisă a sosirii pulsurilor, oamenii de ştiinţă au putut să calculeze geometria sistemului şi masele stelelor.

Pitica albă apropiată de pulsar are o perioadă orbitală mai mică de două zile, pe când pitica albă exterioară are o perioadă orbitală de aproape un an.

Sistemul oferă oamenilor de ştiinţă cea mai bună oportunitate de până acum pentru a identifica încălcări ale principiului echivalenţei descris de Einstein, care afirmă că efectul gravitaţiei asupra unui corp nu depinde de natura sau de structura internă a acelui corp.

O ilustraţie celebră a acestui principiu a fost oferită de Galileo atunci când a aruncat două bile de greutăţi diferite de pe Turnul Înclinat din Pisa şi de către Dave Scott, comandantul misiunii Apollo 15, atunci când a aruncat un ciocan şi o pană de şoim atunci când se afla pe Lună în 1971.

În loc să plutească spre sol, pana s-a prăbuşit, căzând la fel de repede precum ciocanul. Deoarece nu exista rezistenţa aerului care să încetinească picajul penei, ambele obiecte au atins regolitul lunar în acelaşi timp.

„Deşi teoria relativităţii generale a lui Einstein a fost confirmată până acum de toate experimentele efectuate, ea nu este compatibilă cu teoria cuantică. Din acest motiv, fizicienii se aşteaptă ca teoria să nu se mai aplice în cazul condiţiilor extreme”, explică profesorul Ransom.

Pentru că „pulsarul-far” permite astronomilor să cronometreze cu precizie mişcările sale datorită fasciculelor sale rapide, cercetătorii vor putea să caute deviaţii de la principiul echivalenţei cu o precizie mult mai mare decât înainte, a explicat profesorul Ingrid Stairs de la Universitatea British Columbia.

„Identificarea unei deviaţii ar sugera că teoria relativităţii generale a cedat şi ne-ar conduce către o nouă teorie corectă a gravitaţiei”, explică specialistul.

Surse: BBC News, NRAO