O simulare computerizată dezvăluie unul dintre cele mai mari mistere ale Romei Antice

Ara Pacis, este un altar ce a fost dedicat în anul 9 î.e.n. în onoarea zeiţei romane Pax, de către împăratul roman Augustus. Astăzi, clădirea este recunoscută ca o capodoperă a arhitecturii din acele vremuri, fiind păstrată într-un cub de sticlă ce se află pe malul fluviului Tibru. 

Însă, atunci când a fost creat, altarul era amplasat în partea de nord a oraşului, în apropierea unui obelisc egiptean pe care romanii l-au luat din Heliopolis şi l-au folosit ca pe un gnomon. 

• Dispariția sufrageriei. Cum trăiesc tinerii fără spații comune și ce pierd odată cu ele
• Cum să fii o gazdă sau un musafir bun în sezonul sărbătorilor?

Mulţi istorici au acceptat teoria germanului Edmund Buchner potrivit căreia umbra obeliscului (care astăzi este aşezat în Piazza Montecitorio) ar atinge centrul faţadei monumentului Ara Pacis de ziua lui Augustus, pe 23 septembrie. 

Recent, Bernard Frischer, profesor de informatică de la Indiana University Bloomington, a vrut să folosească această aliniere ca partea a unei simulări 3D a Ara Pacis în context original. 

„Am realizat simularea mai mult pentru a ilustra un punct tehnic legat de modul în care putem publica o astfel de simulare interactivă pe o pagină web, alături de un text ce o analizează. Însă, odată ce a fost completă, simularea a arătat că Buchner s-a înşelat. Această observaţie a fost o mare surpriză”, a declarat Frischer. 

Simularea a folosit informaţii de la NASA Horizons System care poate analiza poziţia stelelor şi a planetelor văzute din orice punct de pe Pământ, în orice moment din istorie. De asemenea, modelul s-a bazat şi pe informaţii arheologice legate de meridianul original al ceasului solar şi de înălţimea originală a obeliscului. 

Astfel, oamenii de ştiinţă au aflat că Soarele ajungea în vârful obeliscului nu de ziua lui Augustus, ci pe 9 octombrie, când avea loc festivalul anual de la Templul Palatine Apollo. Deşi descoperirea a fost surprinzătoare, Augustus avea o legătură majoră cu Apollo, zeul său preferat. Acest templu era cel mai nou şi mai măreţ pe care îl construise Augustus, iar inscripţiile indică arată faptul că Augustus a dedicat obeliscul lui Apollo. 

„Cred că Buchner a greşit tocmai din cauză că era foarte concentrat asupra zilei de naştere a lui Augustus. Înainte de a realiza simularea, oamenii de ştiinţă propuseseră o singură dată, un singur moment şi un punct de observaţie”, a explicat autorul simulării. 

Din motive practice, pentru că metodele tradiţionale de a găsi aliniamente solare necesitau mult timp, Buchner a realizat, probabil, un singur calcul. Cu noua simulare, Frischer a putut realiza „milioane de calcule instantaneu”.