Limbajul secret al elefanţilor: cercetătorii încearcă să afle enigma „tunetului tăcut”

În prezent, cercetătorii care lucrează în cadrul Bioacoustics Research Program (BRP) al Universităţii Cornell, SUA, analizează, într-un proiect numit  The Elephant Listening Project,  peste 300.000 de ore de înregistrări audio ale acestui mod de comunicare, încercând să afle semnficaţia acestor infrasunete. Sunetele au fost înregistrate cu ajutorul unor microfoane infrasonice foarte sensibile, instalate în pădurile tropicale din Africa Centrală. Conducătoarea proiectului este Katy Payne, o renumită specialistă în studiul elefanţilor şi autoare a unei cărţi numite „Tunetul tăcut: în prezenţa elefanţilor”; ea spune că interesul ei în privinţa acestui mod de comunicare a fost declanşat de doi elefanţi de la Grădina Zoologică din Portland, SUA, pe care, în 1984, i-a „simţit” comunicând în acest mod.

Infrasunetele au particularitatea de a putea trece prin obiecte şi de a străbate distanţe mari, ceea ce înseamnă că aceste chemări infrasonice le-ar permite elefanţilor să rămână în contact şi să comunice unii cu alţii, chiar dacă sunt despărţiţi de întinderi mari de savană sau de pădure. Experimentele au arătat că elefanţii pot comunica la distanţe de cca. 4 km. Infrasunete au frecvenţă foarte joasă, sub 20 Hz, aflată în afara gamei de frecvenţe pe care le poate percepe în mod obişnuit urechea umană; totuşi, unii oameni „simt” aceste sunete, încercând oarecum senzaţia că acestea le străbat corpul. 

• Un alpinist ucrainean a fost eliberat din închisoare după o călătorie record pe Everest
• Germania amenință Israelul cu măsuri din cauza situației „insuportabile” din Gaza

Elefanţii produc sunete cam în acelaşi mod ca şi oamenii, generând o anumită frecvenţă prin vibraţia corzilor vocale şi apoi modificând sunetul priun „filtrarea” lui în interiorul gurii şi al conductelor nazale. Totuşi, la elefanţi „filtrarea” este mai complexă, datorită caracteristicilor conductelor nazale, care se întind pe o lungime de până la 2 metri, de-a lungul trompei.

Utilizarea predominantă a infrasunetelor a fost observată la toate cele 3 specii de elefanţi cunoscute şi are, cu siguranţă, un rol important în viaţa acestor animale, chiar dacă nu se cunosc prea multe amănunte despre acest mod de comunicare.

Un fapt interesant descoperit de cercetători  este acela că elefanţii „vorbesc pe două voci”: sunetele sunt emise fie pe gură, fie pe la capătul trompei, iar cele două infrasunete astfel produse sunt diferite între ele. Oamenii de ştiinţă urmăresc să descopere dacă aceste două „voci” sunt folosite pentru tipuri de comunicări diferite. 

Sursa: Mail Online