Un fenomen nemaivăzut în ultimii 1.000 de ani în Oceanul Antarctic a fost descoperit de oamenii de ştiinţă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Vânturile din Oceanul Antarctic, printre care se numără celebrele „Roaring Forties”, care au îngrozit generaţii întregi de marinari experimentaţi, sunt „astăzi mai puternice ca oricând în ultimii 1.000 de ani„, precizează studiul realizat de Australian National University (ANU).

„Creşterea în intensitate a acestor vânturi a fost deosebit de clară pe parcursul ultimilor 70 de ani şi, combinând observaţiile noastre cu modelele climatice, putem să asociem în mod clar acest fenomen cu creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră”, afirmă Nerilie Abram, coordonatoarea acestui studiu ce a fost publicat în revista Nature Climate Change.

Vânturile din vest, care evită coastele Antarcticii, ocolindu-le, aduc tot mai mult aer rece pe măsură ce cresc în intensitate, privând Australia – insulă-continent care se confruntă cu o creştere constantă a temperaturilor, a secetei şi a incendiilor – de preţioasele ploi.

„Antarctica sfidează tendinţa. Toate celelalte continente se încălzesc, iar Arctica este acela care se încălzeşte cel mai repede”, a precizat Nerilie Abram.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au prelevat mostre de gheaţă din Antarctica, au analizat inelele de creştere ale arborilor din America de Sud şi au analizat evoluţia apelor lacustre de pe acest continent. Datele au fost apoi analizate de super-computerul Raijin de la ANU.

Evoluţia climatică este totuşi una plină de contraste în Antarctica, fiind rezultatul unor influenţe complexe, generate de vânturi şi de curenţii oceanici.

În timp ce centrul Antarcticii rămâne rece, vânturile de vest încălzesc peninsula într-un ritm îngrijorător, bulversând ecosistemul local prin scăderea considerabilă a populaţiilor de pinguini Adelie.

Activitatea umană este în principal vinovată de aceste modificări climatice, explică Steven Phipps, cercetător la University of New South Wales-Kensington Campus.

Începând din anii 1970, situaţia a fost agravată de mărirea găurii din stratul de ozon din atmosferă, din cauza cloroflurocarburilor (CTC) folosite în industrie.

„Chiar şi în ipoteza unui scenariu (impact climatic) mediu, tendinţa se va menţine şi în secolul al XXI-lea”, a declarat Steven Phipps.

Surse: Mediafax, AFP, ANU