Au fost descoperiţi cei mai vechi spermatozoizi: datează de acum 17 milioane de ani!

„Este vorba de cei mai vechi spermatozoizi fosilizaţi descoperiţi vreodată, potrivit datelor geologice„, a declarat paleontologul Mike Archer, de la Universitatea New South Wales din Sydney.

Spermatozoizii, uriaşi în raport cu animalul care i-a produs, au fost găsiţi în situl Riversleigh, aflat în nordul statului australian Queensland.

• Un film pierdut al lui Georges Méliès, părintele cinematografiei moderne, a fost regăsit după 100 de…
• Suspecții implicați în furtul tezaurului dacic s-au plâns de condițiile din închisoare

Aceştia se aflau în interiorul organelor reproducătoare ale unor ostracode, crustacee microscopice care trăiesc atât în apă dulce, cât şi în mare.

Riversleigh este un sit preistoric cu o suprafaţă de 100 de kilometri pătraţi, inclus în Patrimoniul mondial al umanităţii, în care au fost descoperite fosile străvechi, inclusiv cele ale unor specii de canguri carnivori şi cele ale unor ornitorinci care aveau dinţi. Fosilele găsite recent datează din oligocen (34 milioane de ani-23 milioane de ani în urmă) şi din miocen (23 milioane de ani-5 milioane de ani în urmă).

Cercetătorii coordonaţi de Mike Archer au efectuat o colectă în 1988 şi au trimis eşantioane unui specialist în ostracode, John Neil, profesor la Universitatea La Trobe din Melbourne, care a remarcat faptul că fosilele conţineau ţesuturi moi.

Au fost consultaţi apoi mai mulţi specialişti, inclusiv Renate Matzke-Karasz, de la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen, şi Paul Tafforeau, de la Synchroton din Grenoble.

Un studiu microscopic a dezvăluit că fosilele conţineau organe interne perfect conservate, inclusiv organe sexuale.

Spermatozoizii aveau lungimi de 1,3 milimetri, fiind puţin mai lungi decât întregul corp al acestor crustacee. Ei acopereau un nucleu care conţinea în trecut cromozomii şi ADN-ul fiecărui animal.

Situl în care trăiau aceste vieţuitoare în urmă cu câteva milioane de ani era ocupat pe atunci de o vastă pădure tropicală.

Micile ostracode „trăiau într-un ochi de apă, în interiorul unei grote, în care cădeau dejecţiile provenind de la câteva mii de lilieci”, a explicat coordonatorul studiului.

Acele dejecţii au generat cu siguranţă o creştere a concentraţiei de fosfor în apă, a precizat o altă cercetătoare de la aceeaşi universitate australiană, Suzanne Hand, specialistă în studierea liliecilor dispăruţi şi în rolul jucat de acestea în conservarea fosilelor din Riversleigh.

Concentraţia ridicată de fosfor ar fi putut contribui la fosilizarea ţesuturilor moi ale crustaceelor, „aşa cum o arată puţinele exemple de conservare a ţesuturilor moi din depozitele bogate în dejecţii de lilieci din Franţa”, a adăugat ea.

Nu este însă pentru prima dată când ţesuturi moi aproape perfect conservate sunt descoperite la Riversleighj. Oamenii de ştiinţă au găsit şi insecte preistorice, cu muşchi interni încă vizibili, graţie fosilizării bacteriilor care consumă ţesuturile moi ale vieţuitoarelor din acea zonă.

Rezultatele acestui studiu au fost publicate în Proceedings of the Royal Society B, o revistă ştiinţifică de referinţă în domeniul biologiei.

Surse: Mediafax, Eurekalert, UNSW, LiveScience