Veşti bune: gaura din stratul de ozon nu mai creşte. ONU avertizează, însă, că urgenţa rămâne încălzirea globală

„Reconstituirea în câteva decenii a stratului de ozon care protejează Terra se află pe calea cea bună, graţie acţiunilor internaţionale concertate, întreprinse contra substanţelor care distrug ozonul”, indică acest raport întocmit de Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) şi de Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).

Realizat de aproape 300 de oameni de ştiinţă din 36 de ţări, raportul subliniază rolul capital jucat de Protocolul de la Montréal care a permis evitarea a „două milioane de cazuri de cancer de piele în fiecare an până în 2030”.

• Pățania unui român care a întâlnit un alt român la bordul unui avion
• De ce experiență a avut parte un bărbat care a plătit 14.000 dolari pentru un zbor…

Fără acel acord, „unul dintre cele mai eficiente tratate de mediu din lume, (…) concentraţiile atmosferice de substanţe care distrug ozonul ar fi putut să crească de câteva ori până în 2050”, dezvăluie acelaşi document, care confirmă estimările deja anunţate de ONU în 2010.

Semnat în 1987, Protocolul de la Montréal a permis interzicerea progresivă a clorofluorocarburilor (CFC), substanţe care subţiază stratul de ozon, un scut gazos situat între 20 şi 50 de kilometri altitudine şi care protejează Terra de acţiunea nocivă a radiaţiei solare ultraviolete.

Potrivit studiului, stratul de ozon ar trebui să ajungă la acelaşi nivel pe care îl avea în anii 1980 – perioadă care precede subţierea semnificativă a stratului de ozon – „înainte de mijlocul secolului la latitudini medii şi în Arctica şi ceva mai târziu şi în Antarctica”.

Deasupra Antarcticii, gaura din stratul de ozon se formează în fiecare an în primăvară şi specialiştii se aşteaptă ca ea să continue să se formeze în cea mai mare parte a acestui secol, ţinând cont de faptul că substanţele care distrug ozonul persistă în atmosferă, chiar dacă emisiile de aceste gaze au încetat.

„Acţiunile internaţionale în favoarea stratului de ozon constituie un avantaj major în domeniul mediului înconjurător”, a declarat Michel Jarraud, secretarul-general al OMM, pentru care aceste rezultate reprezintă o încurajare „pentru ca omenirea să manifeste acelaşi nivel de urgenţă şi de unitate pentru a ataca provocarea, mai mare, a încălzirii globale”.

O reuniune a şefilor de state, plasată sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, va avea loc pe 23 septembrie la New York cu scopul de a încerca mobilizarea tuturor energiilor în favoarea climei.

Deşi acest document de 110 pagini (un rezumat al studiului, destinat factorilor de decizie) se vrea optimist în ceea ce priveşte refacerea stratului de ozon, el sună în acelaşi timp şi ca un fel de avertisment.

Documentul subliniază mai ales faptul că producţia de tetraclorură de carbon, compus care alterează stratul de ozon, continuă să crească, deşi substanţa figurează pe lista produselor interzise de către Protocolul de la Montréal.

Criticat este şi dioxidul de azot (NO2) – precursor al monoxidului de azot (NO), gaz care distruge stratul de ozon -, însă acesta nu este vizat de tratat.

Studiul întocmit de ONU a subliniat mai ales faptul că hidrofluorocarburile (HFC), substanţe utlizate de aproape 30 de ani pentru a le înlocui pe cele care subţiază ozonul, sunt gaze cu un puternic efect de seră, un factor al încălzirii globale.

Or, aceste gaze „reprezintă în prezent circa 0,5 gigatone de emisii echivalente de CO2 pe an, care progresează cu un ritm anual de circa 7%”, conform studiului.

Oamenii de ştiinţă avertizează contra acestei evoluţii. Dacă nu vor fi limitate, aceste emisii „vor contribui considerabil la producerea unor schimbări climatice în următoarele decenii”.

Cercetătorii preconizează, cu scopul de a limita aceste riscuri, înlocuirea combinaţiei actuale de HFC „care are un puternic potenţial de încălzire globală cu compuşi de înlocuire care au un slab potenţial de încălzire globală sau cu tehnologii de ultimă generaţie şi nepoluante”.

Folisite în refrigerare, climatizare şi în diverse aplicaţii industriale, HFC fac parte din cele şase mari grupe de gaze cu efect de seră. Ele rămân mult mai puţin timp în atmosferă decât CO2, însă puterea lor de a stimula încălzirea globală este considerabil mai mare.

Surse: Mediafax, BBC News, ONU