Un profesor de medicină de la Harvard povesteşte experienţa lui la limita morţii şi spune că Raiul chiar există

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Deşi botezat creştin, Eben era om de stiinţă, asemeni tatălui său şi foarte sceptic în privinţa relatărilor unor pacienţi despre experienţele lor la limita morţii.

Expert în neurologie şi neurochirurgie, Eben Alexander credea că aceste trăiri sunt de fapt simple halucinaţii provocate de traumele suferite. Nu şi-ar fi imaginat niciodată că va trăi la rândul său ceva similar, care îi va schimba radical aceste opinii.

În urmă cu 6 ani, bărbatul s-a trezit cu o durere puternică de cap şi în doar câteva ore a intrat în comă. Neocortexul său, partea creierului responsabilă cu toate procesele de gândire, cedase complet.

Dus de urgenţă la spitalul Lynchburg din Virginia, unde lucra, medicul a fost diagnosticat cu meningită – o infecţie cu bacteria E.coli care pornise de la măduva spinării şi ajunsese la creier, distrugându-l asemeni unui acid. Şansele lui de supravieţuire erau aproape de zero, au spus medicii.

Medicul Eben Alexander    

Eben Alexander era în comă profundă, în stare vegetativă, iar scanarea computerizată a arătat că nu exista nicio activitate cerebrală.

Cu toate acestea, în cele 7 zile de comă conştienţa sa a făcut o călătorie fascinantă, pe care înainte ar fi considerat-o simplă halucinaţie, dacă ar fi auzit-o relatată de altcineva.

Deşi amintirile lui seamănă cu ale altor persoane care au trăit experienţe în pragul morţii, cazul lui Alexander este unic. El este singura personă care a fost monitorizată permanent şi care avea cortexul complet nefuncţional şi care spune că în acest interval a călătorit în Rai.

Activitatea lui cerebrală a fost mereu urmărită şi nicio secundă nu a existat vreun indiciu care să ateste vreo funcţie cerebrală.

Iată cum povesteşte medicul tulburătoare sa călătorie în afara corpului.

„Dupa ce am intrat în comă am simţit că eram parcă îngropat în pământ. Dar eu vedeam şi simţeam aici alte entităţi, în jurul meu. Era în acelaşi timp înfricoşător şi plăcut, parcă aş fi făcut parte din natura primordială.

După un timp, nu ştiu exact cât, a coborât încet o lumină spre mine şi vedeam culori frumoase, nuanţe de auriu şi argintiu. Am văzut o entitate circulară, care emitea o muzică superbă, divină. Apoi în lumină s-a deschis o poartă şi am intrat în lumină, iar acolo era o câmpie plină de verdeaţă, cu flori şi cascade. Vedeam norişori albi şi roz şi cerul foarte albastru.

Experienţa a fost foarte intensă, nu a fost ca un vis. Ştiu cum sună povestirea mea şi îi înţeleg pe cei care nu o cred.

Am văzut acolo animale, oameni, copaci, râuri pline cu apă şi cu peşti. Era cea mai pură apă din lume, nu se compara cu nimic văzut de mine pe Pământ.

În Rai totul este intens şi unit, totul este Unul. Mă simţeam ca un fluture într-un roi cu milioane de alţi fluturi care zburau împreună. Auzeam imnuri, un cor cântând, iar ecoul vocilor mă învăluia, simţurile mele se amestecau, văzul şi auzul nu mai erau separate. Auzeam frumuseţea şi vedeam muzica. Iar muzica era doar manifestarea unei bucurii pure, pe care aceste fiinţe nu o mai puteau ţine în ele, bucuria trebuia exprimată.

Deasupra cerului erau alte universuri şi am urcat până am ajuns în Centru, unde era sanctuarul Divinului. Aici am simţit o iubire necondiţionată şi am întâlnit o divinitate autotputernică pe care am numit-o Om, datorită vibraţiei sunetelor pe care le auzeam aici.

În timpul călătoriei mele au avut o călăuză, o femeie foarte frumoasă, pe care nu mai văzusem înainte, nu ştiam cine era, dar prezenţa ei mă liniştea. Avea ochii albaştri şi părul de culoarea mierii. Deşi nu mi-a vorbit, femeia mi-a transmis un mesaj care ar putea fi exprimat în cuvintele: Eşti iubit, eşti parte a întregului Univers, nu ai de ce să te temi”.

În timp acestei călătorii, în salonul de spital medicii se întrebau dacă nu ar trebui să oprească aparatele care îl ţineau în viaţă pe Eben Alexander. Chiar atunci, el şi-a revenit brusc.

Medicul nu mai ştia nimic din viaţa lui de până atunci şi a trebuit să ia toul de la zero, să înveţe cine era. Dar nu a uitat nimic din experienţa bizară pe care o trăise în timp ce fusese în comă.

Din fericire, în doar câteva săptămâni medicul şi-a revenit complet, iar acesta este un alt miracol pe care medicina actuală nu-l poate explica.

După câteva luni de la această experienţă, Alexander şi-a dat seama că femeia care îi fusese călăuză în lumea de dincolo era Betsy, sora lui biologică, pe care nu o cunoscuse pentru că el fusese adoptat. Femeia murise de mulţi ani. Aceasta a fost pentru Alexander dovada că nu avusese halucinaţii şi că experienţa lui a fost reală.

Sursa: Daily Mail