Cinci inventatori care au ajuns să-şi regrete creaţiile

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

J. Robert Oppenheimer/ Albert Einstein – bomba atomică

J. Robert Oppenheimer, directorul laboratorului Los Alamos în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, este creditat cu invenţia bombei atomice, însă aceasta n-ar fi fost posibilă fără munca lui Albert Einstein.

În ciuda asocierii sale cu formaţiuni de stânga, Oppenheimer a salutat oprtunitatea de a juca un rol în efoturile de război. Ulterior, însă, a ajuns să fie aibă sentimente incercte în legătură cu bomba atomică. ”Nu am niciun fel de remuşcare în legătură cu fabricarea bombei… În legătură cu felul în care am folosit-o, înţeleg de ce s-a întâmplat aşa şi apreciez nobleţea cu care oamenii cu care am lucrat au luat decizia. Dar nu am sentimentul că nu s-a procedat corect. Ultimatumul dat Japoniei a fost plin de platitudini pioase… guvernul nostru ar fi trebui să fi spus lumii şi Japoniei cu mai multe claritate ce înseamnă bomba”, a spus el.

Einstein s-a exprimat mai puţin echivoc. Ani mai târziu el a spus că regreată semnarea scrisorii pentru preşedintele Roosevelt, în care îi cerea să sprijine cercetarea privind reacţiile nucleare în lanţ şi folosirea acestora ca o armă. La acea vreme, el credea că germanii fac deja acest lucru. ”Dacă aş fi ştiu că nemţii nu vor reuşi să producă o bombă atomică, nu aş fi ridicat un deget”, a recunoscut fizicianul.

Mikhail Kalashnikov – AK47

Kalashnikov a dezvoltat puşca semi-automată care îi poartă numele pentru arma rusă la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, după ce a fost martor la moartea a numeroşi soldaţi, fiind la rândul său rănit în bătălie. Destinată a fi o armă simplă ce poate fi făcută ieftin cu ajutorul mijloacelor de producţie în masă disponibile la acea dată, Kalashnikov, care a murit în 2014, a trăit să vadă cum arma sa este, în rândul pistoalelor-mitralieră, responsabilă de cele mai multe morţi din istorie.

”Mă tot întorc la o întrebare. Dacă arma mea a luat atâtea vieţi se poate ca eu… un credincios ortodox, să fiu de vină pentru aceste morţi, chiar dacă sunt inamicii mei?”, a scris el într-o scrisoare pentru un cleric rus.

Bob Propst – spaţiile cubice de birou

În timp ce lucra pe postul de consultant pentru Herman Miller, în anii 1960, Bob Propst i-a făcut cunoştinţă Americii cu birourile deschise, dar şi cu spaţiile cubice destinate unui singur angajat. Scopul acestora a fost să le ofere angajaţilor cu experienţă un spaţiu mai ”flexibil şi fluid”, după cum a explicat el pentru New York Times în 1997.

Companiile au privit invenţia sa drept o metodă de a economisi bani. Propst a ajuns să-şi urască invenţia, catalogând-o drept o ”nebunie monolitică”.

Kamran Loghman – sprayul cu piper

Kamran Loghman a lucrat pentru FBI în anii 1980 şi a ajutat la transformarea sprayului cu piper într-o armă. El a fost, de altfel, cel care a scris manualul de folosire a acestuia pentru ofiţerii departamentului de poliţie.

În urma incidentului de la Universitatea din California, din 2011, când poliţiştii au folosit sprayului colorat într-un portocaliu deschis împotriva a ceea ce New York Times a descris a fi ”protestatari docili”, Loghman a rupt tăcerea. ”Nu am văzut până acum o utilizare atât de inadecvată a unor agenţi chimici”, a spus el.

John Sylvan – capsulele de cafea

Invenţia lui Sylvan a făcut posibilă apariţia unor branduri precum Tassimo. Capsulele de cafea le-au permis la milioane de oameni să-şi ia ”doza” de cofeină cu uşurinţă. ”Uneori mă simt prost că am făcut asta. Este ca o ţigară pentru cafea, un mecanism de livrare a unei substanţe ce provoacă dependenţă”, a spus el în urmă cu câţiva ani.

Sursă: Mental Floss