„Aşezările germane din Basarabia” – expoziţie de fotografie, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român

Expoziţia „Aşezările germane din Basarabia (1814 – 1940)”, care transpune în fotografii de dimensiuni mari istoria aşezărilor germane din Basarabia, va putea fi vizitată gratuit până pe 31 august, de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00, potrivit unui comunicat.

În urmă cu 200 de ani, ţarul Alexandru I a invitat colonişti germani să se stabilească în teritoriul de lângă Marea Neagră, recent cucerit de la otomani, unde le-a promis libertate şi drepturi de proprietate. De-a lungul istoriei de 125 de ani a aşezărilor, germanii au dezvoltat aici o comunitate prosperă, autonomă şi având o etică profund religioasă. Ca minoritate, într-o varietate diversă de comunităţi etnice şi religioase, au convieţuit cu moldoveni, ruşi, ucraineni, bulgari, evrei şi alte grupuri etnice, într-o vecinătate liniştită.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

În timpul Primului Război Mondial, germanii basarabeni au scăpat de deportarea în Siberia. În 1918, Basarabia ajunge sub suveranitate română. Această cezură asigură iniţial supravieţuirea minorităţii germane în mediul lor familiar. Cu toate acestea, au avut loc reduceri drastice în afacerile şi cultura germanilor.

În 1940, în urma „Pactului Hitler-Stalin”, etnicii germani au fost mutaţi în număr mare de către ofiţerii SS şi NKVD, în Polonia ocupată. La începutul anului 1945, au trebuit să fugă şi să îşi creeze o nouă viaţă în Germania divizată.

Din 2010, expoziţia a fost prezentă în mai multe oraşe din Europa de Sud-Est, în Republica Moldova, în Ucraina şi în România: printre altele, Chişinău, Odessa, Cernăuţi, Sibiu şi Galaţi. Dar şi în Germania a putut fi văzută, printre altele, în oraşele München, Stuttgart, Hanovra, Ulm, Bonn, Düsseldorf, Berlin şi, în 2013, de asemenea, în Statele Unite, unde mulţi basarabeni germani au emigrat după 1870.

Filmul „Exodul de pe Dunăre” (1999), distins cu numeroase premii internaţionale, se bazează pe materialul documentar descoperit în moştenirea lăsată de ungurul Nándor Andrásovits. Acesta a fost căpitanul vaporului cu aburi „Regina Elisabeta”, care naviga pe Dunăre, şi, în acelaşi timp, un pasionat cineast amator.

În iulie 1939, el a transportat pe vaporul său mai multe sute de evrei refugiaţi din Viena şi Bratislava în josul Dunării, spre Palestina. Mulţi dintre aceştia fuseseră deja prizonieri în lagăre de concentrare şi fuseseră răscumpăraţi de organizaţii evreieşti de ajutorare. Căpitanul Andrásovits a filmat scene din viaţa de zi cu zi de pe vapor, în toate ipostazele ei. Cineastul Péter Forgásc a completat peliculele autentice cu material de arhivă şi cu povestiri ale martorilor, intervievând pasageri din acea perioadă.