Când a fost inventat clopoţelul?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

 Clopotele sunt un instrument de percuţie, ceea ce înseamnă că putem obţine o notă muzicală lovindule. Cele mai vechi instrumente de muzică sunt cele de percuţie, iar clopotul de un fel sau altul pot fi considerate unul dintre primele instrumente muzicale ale omului. Ele merg înapoi în istorie atât de mult, încât ne este imposibil să le dăm de urmă.

Acum mai bine de 4.000 de ani, de exemplu, chinezii aveau un instrument care era format din 16 pietre plate suspendate într-un cadru, lovite de către un ciocan de lemn care produceau note exotice. Desigur, când vorbim de clopote ne gândim la ceva făcut din metal. Dar, cu toate acestea, clopote pentru cai sunt menţionate în Biblie, sau Regele Solomon se presupune că avea nişte clopote mari din aur pe acoperişul templului pentru a ţine păsările departe.

Grecii antici şi Romanii aveau tot felul de clopote, inclusiv clopote de mână. În Atena erau folosite de preoţi. Când un rege murea în Sparta, o femeie umbla pe străzi lovind mici clopotele. Clopote de bronz au fost găsite în săpăturile de la Ninive, care a fost distrus în jurul anului 612 I.Hr., şi clopote mici, asemănătoare celor din zilele noastre, au fost găsite în mormintele antice din Peru acum aproximativ 1.500 de ani.

Forma clopotului a luat-o în două direcţii. Unul în Est şi celălalt în Vest. În civilizaţia orientală, clopotul a luat formă unui „castron” şi sub forma unei „oale”. Castronul a devenit „gong” care este un instrument distinct oriental. În China şi Japonia „oală” s-a dezvoltat în formă unui „clopot-baril”. În civilizaţia occidentală clopotul s-a dezvoltat în formă de „cupă”, iar mai târziu i-a fost introdusă o limbă, aşa că putea fi scuturat ca sunetul să se producă. Clopotele mari şi făcute din bronz pe care le folosesc bisericile au apărut în jurul anului 400. Clopotele de bronz folosite în prezent sunt făcute din 80% cupru şi 20% staniu.