Şase oameni cu ”super-puteri” care i-au pus în dilemă pe oamenii de ştiinţă. Unul dintre ei a ”văzut” Luna

Însă puterile speciale pe care le deţin şase persoane, ale căror poveşti de viaţă sunt descrise într-un articol publicat pe site-ul collective-evolution.com, depăşesc cu mult puterea de înţelegere a savanţilor din zilele noastre, deşi cercetătorii au studiat astfel de abilităţi în ultimele decenii.

Ingo Swann şi vederea la distanţă

• Un crater din Canada, numit și „Ochiul din Quebec”, arată extrem de ciudat
• De ce bătrânii sunt mai predispuși să distribuie informații greșite online?

Vederea la distanţă se referă la capacitatea unei persoane de a descrie cu mare precizie un obiect aflat din punct de vedere geografic la sute de mii de kilometri de locul în care se află aceasta. Este vorba despre o putere specială care nu este deţinută de un singur om, ci de mai mulţi, iar acest lucru reprezintă un fapt verificat. CIA, NSA şi Universitatea Stanford au colaborat în cadrul unui studiu ce a vizat fenomenele parapsihologice. Experimentul, întins pe durata a peste două decenii, a inclus şi vederea la distanţă.

În acele experimente, mai multe persoane au fost capabile să descrie obiecte distincte, aflate în încăperi separate, dar şi obiecte îndepărtate, aflate în zone în care acele persoane nu au călătorit niciodată.

Specialiştii spun că această „super-putere” constă în proiecţia conştiinţei în afara trupului şi trimiterea ei într-un loc aflat la mare depărtare de locul în care se află trupul persoanei respective.

Ingo Swann

Aşa cum a descris un articol apărut în Journal Scientific Exploration, unul dintre participanţii la experiment, Ingo Swann, a fost capabil să „vadă” şi să descrie un inel din jurul planetei Jupiter despre care oamenii de ştiinţă nu ştiau că exista la acea vreme. Ingo a reuşit apoi să „vadă” şi Luna, dar şi alte fenomene ciudate, cu ajutorul puterii sale din domeniul parapsihologiei.

Vederea la distanţă este şi a fost folosită de-a lungul ultimelor decenii de agenţiile de spionaj, care au alocat mulţi bani, timp şi resurse în programele de cercetare a acestei „super-puteri”.

Uri Geller şi telechinezia

Un alt exemplu impresionant provine din cercetările întreprinse de fizicianul şi inginerul din domeniul aerospaţial Jack Houck. Alături de colonelul J.B. Alexander, Houck a întreprins o serie de experimente pentru a testa validitatea telechineziei (mişcarea obiectelor cu puterea minţii, n.r.). În acele experimente, participanţii erau învăţaţi cum să îşi iniţieze puterile telechinezice, folosind diverse obiecte din metal. Ei au putut astfel să îndoaie acele obiecte din metal doar prin puterea minţii, fără să aplice niciun fel de forţă manuală asupra lor. Au existat şi o serie de rapoarte despre mai mulţi indivizi (cei mai mulţi fiind copii) care erau capabili să „teleporteze” obiecte fizice întregi, dintr-un loc în altul.

Un caz notabil este cel al lui Uri Geller, care, în timp ce ţinea o prelegere în clădirea Capitoliului din Washington, a reuşit să curbeze o lingură în faţa invitaţilor săi, fără să aplice nicio forţă de ordin mecanic asupra ei. Lingura a continuat să se îndoaie şi după ce Uri Geller a „lăsat-o” să cadă pe masă şi şi-a reluat discursul.

Uri Geller

Indiferent dacă unii au crezut că a fost o farsă, iar alţii au pus sub semnul întrebării validitatea experimentului condus de Uri Geller, faptul că fluxul conştiinţei are anumite efecte măsurabile asupra lumii materiale a fost deja stabilit cu fermitate, potrivit multor savanţi, în literatura ştiinţifică.

Experimentul celor două fante cuantice este doar un exemplu în acest sens, dintre multe altele. Deşi savanţii au observat aceste tipuri de fenomene, nu au putut deocamdată să le explice.

Stephen Wiltshire

Stephen Wiltshire, diagnosticat cu autism la vârsta de trei ani, este un artist care desenează şi pictează peisaje urbane extrem de detaliate. El are capacitatea de a observa timp de doar câteva secunde fotografii ale unor oraşe şi apoi le reproduce în desenele sale cu o precizie extraordinară. Astfel, Stephen Wiltshire a reuşit să deseneze, din memorie, o imagine aeriană a oraşului Singapore, în cele mai mici detalii.

Stephen Wiltshire

Wim Hof, supranumit „Iceman”

Wim Hof a stârnit nedumerire în rândul comunităţii ştiinţifice atunci când, folosindu-se doar de meditaţie, a reuşit să stea scufundat în gheaţă timp de aproape două ore, fără ca temperatura internă a corpului său să se modifice în vreun fel. Reuşita sa este remarcabilă şi se înscrie în seria de dovezi care atestă importanţa rolului pe care conştiinţa îl joacă asupra felului în care corpul uman reacţionează la diverşi stimuli sau la diverse situaţii.

Wim Hoff

După ce a reuşit să îşi menţină neschimbată temperatura internă a corpului în acel experiment, Wim Hoff a escaladat Muntele Everest în pantaloni scurţi, a rezistat cu brio răului de altitudine, a alergat maratonul din deşertul Namib fără să bea apă şi a demonstrat, într-un laborator medical specializat, faptul că este capabil să îşi influenţeze la comandă propriul sistem nervos vegetativ şi sistem imunitar.

Călugării budişti

În timpul unei vizite într-o mănăstire îndepărtată în anii 1980, Herbert Benson, profesor de medicină la Universitatea Harvard, şi colegii săi au studiat un grup de călugări din Munţii Himalaya care puteau, prin Tum-mo (o tehnică yoga), să îşi mărească temperatura la nivelul degetelor de la mâini şi de la picioare cu aproximativ 17 grade Celsius. Este o diferenţă de temperatură considerabilă, iar cercetătorii nu ştiu nici până la acest moment cum puteau acei călugări să genereze o astfel de căldură.

Lucrurile nu se opresc aici, pentru că aceiaşi cercetători au studiat un grup de călugări budişti iniţiaţi în tehnici avansate de meditaţie, în Sikkim, în India, şi au constatat, cu mare uimire, că acei călugări puteau să îşi reducă metabolismul cu 64%.

În 1985, cercetătorii de la Universitatea Harvard au realizat o înregistrare video în care acei călugări budişti reuşesc să usuce cearşafuri ude şi reci doar cu ajutorul căldurii generate de corpurile lor. Călugări care îşi petrec nopţile reci de iarnă dormind afară, la altitudinea de peste 4.500 de metri, în Munţii Himalaya, nu reprezintă nici ei ceva neobişnuit pentru locuitorii din acele zone.

„Pot oare yoga, meditaţia şi alte practici similare să declanşeze super-puterile mintale, inerente, ale oamenilor?”, se întreabă Arjun Walia, autorul acestui articol apărut pe site-ul collective-evolution.com.

Daniel Tammet

În 2004, Daniel Tammet a devenit cunoscut publicului larg după ce a „recitat” din memorie primele 22.414 zecimale ale constantei matematice Pi (3,141592…), în 5 ore şi 9 minute, fără să comită nicio eroare. Performanţa sa a avut loc la Muzeul de Istorie a Ştiinţei din Oxford şi a determinat stabilirea unui record european.

În acelaşi an, Daniel Tammet a fost diagnosticat cu sindromul savantului autist. El poate să realizeze o serie de sarcini mintale complexe şi să înveţe cu o rapiditate de care minţile „normale” nu sunt capabile.

Daniel Tammet

Astfel de cazuri sunt comune în rândul persoanelor diagnosticate cu tulburări din spectrul autist, iar Daniel Tammet spune că diferenţele dintre minţile savante şi minţile non-savante au fost exagerate de reprezentanţii industriei medicale. Potrivit spuselor sale, acele capacităţi uluitoare nu reprezintă rezultatul unui „capriciu” genetic, ci mai degrabă rezultatul unei forme bogate şi complexe de gândire asociativă şi imaginaţie. El mai spune că gândirea autistă este de fapt o variaţie extremă a genului de gândire al tuturor oamenilor, indiferent dacă este vorba de visarea cu ochii deschişi în timpul zilei sau de folosirea în vorbire a calambururilor şi a metaforelor.