Oana Pellea: Pe Pământul ăsta, un om trebuie să iubească şi să dăruiască iubire – GALERIE FOTO

Oana Pellea interpretează rolul unei mame în spectacolul „Efectul Razelor Gamma asupra Crăiţelor Lunatice”, de Paul Zindel, regizat de Mariana Cămărăşan, pe care i-l dedică actriţei Olga Tudorache, „doamna teatrului românesc”. Aceasta a interpretat acelaşi rol în urmă cu 39 de ani.

Spectacolul are premiera vineri, de la ora 19.30, la Teatrul Metropolis din Bucureşti. „Este ca o reverenţă pe care i-o fac doamnei Olga Tudorache, pentru că dânsa a jucat magistral rolul pe care îl interpretez şi eu acum”, spune Oana Pellea, în interviul acordat MEDIAFAX.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Galerie foto

vezi galeria
12 foto

Oana Pellea precizează că va fi pe scenă chiar de ziua sa pentru că asta a învăţat, să dăruiască. „Asta poate să facă un om pe Pământul ăsta, să dăruiască, să iubească şi să dăruiască iubire. Cred că de aia am venit aici pe Pământ, să înţelegem lecţia asta (…) Ăsta este cadoul meu, să muncesc, să fiu acolo”, spune actriţa.

Totodată, Oana Pellea afirmă că pregăteşte o comedie, care va avea premiera, cel mai probabil, în luna mai, şi că este foarte optimistă în privinţa atracţiei publicului pentru teatru, întrucât vede foarte mulţi tineri în sălile de spectacol.

Oana Pellea mai spune în interviu că îşi doreşte ca tinerii actori să aibă încredere în ei, să înveţe lecţia răbdării şi să muncească mult.

Actriţa are aşteptări şi de la Ministrul Culturii, în privinţa ajutorării actorilor seniori. „Este vorba despre a oferi un alt statut. Noi suntem încă prestatori de servicii, suntem foarte prost plătiţi, dar nu vreau să mă plâng eu. Însă sper să se remedieze, totuşi”, explică Oana Pellea.

Prezentăm interviul acordat de actriţa Oana Pellea agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Cum vă simţiţi în acest moment al vieţii dumneavoastră?

Oana Pellea: Extraordinar mă simt, extraordinar. La 23 de ani cum poţi să te simţi? (râde) Mai ales că am mai scos un spectacol de care sunt bucuroasă şi care este ca o reverenţă pe care i-o fac doamnei Olga Tudorache, pentru că dânsa a jucat magistral rolul pe care îl interpretez şi eu acum. Echipa îmi este foarte dragă, cu Mariana Cămărăşan la direcţie, cu Cristina Casian, cu Florentina Gleznea, cu doamna Alexandrina Halic, care mi-este foarte, foarte dragă sufletului, ca şi fetele, şi într-un decor pe care realmente îl găsesc superb, semnat de Vladimir Turturică şi la lumini cu Ştefan Vasilescu. S-a născut spectacolul ăsta. Propunerea a fost a Marianei Cămărăşan. După spectacolul „N(aum)”, care este tot o poezie şi un vis, aşa, între două lumi, îmi doream un spectacol cu carne şi ăsta este un spectacol cu ceea ce numesc eu «cu carne» – cu personaje şi situaţii bine scrise.

Rep.: Aveţi şi alte proiecte în pregătire?

O. P.: Avem, îmi doresc foarte tare, de foarte mult timp, şi am găsit o comedie. Undeva prin mai să sperăm că o să fie premiera comediei.

Rep.: Vă sărbătoriţi ziua pe scenă, adică dăruiţi chiar şi de ziua dumneavoastră.

O. P.: Da, da, de ce să nu dăruiesc dacă asta am învăţat să fac, să dăruiesc? Asta poate să facă un om pe Pământul ăsta, să dăruiască, să iubească şi să dăruiască iubire. Cred că de aia am venit aici pe Pământ, să înţelegem lecţia asta. Eu am spus că vreau să joc de ziua mea. Am mai jucat cred că „Trei surori” de ziua mea şi am avut noroc. Este mai bine pe scenă, este mult mai bine pe scenă. Ăsta este cadoul meu, să muncesc, să fiu acolo.

Rep.: V-aţi gândit să faceţi şi un proiect mai „avangardist”, dedicat online-ului, astfel încât să atrageţi tinerii?

O. P.: Da, am o activitate pe Facebook, care acum lasă de dorit, pentru că am foarte multă treabă. Însă, sunt foarte bucuroasă de cei 49.000 de followers, care pentru un actor în România este foarte mult, şi majoritatea sunt tineri şi asta mă bucură foarte tare. Da, m-ar interesa, orice este legat de comunicare, sub orice formă, că este online, că este direct, că este prin film, teatru sau prin scris, mă interesează.

Rep.: Cum ar putea teatrul să se apropie mai mult de public? Ce îi lipseşte în acest sens?

O. P.: Nu ştiu, adică, trebuie să ne întâlnim la mijloc de drum. Şi publicul trebuie să vină şi teatrul trebuie să meargă spre el… Sălile sunt pline, slavă Domnului!

Rep.: Nu credeţi că sunt pline de aceiaşi oameni, care se tot întorc?

O. P.: Nu cred că sunt aceiaşi, pentru că întotdeauna vin alte generaţii şi sunt foarte mulţi tineri care vin la teatru. Eu sunt foarte optimistă, pentru că îi văd în sală. Gustul pentru teatru se cultivă, ţine şi de educaţie. Foarte mulţi oameni spun: „N-am ajuns la teatru pentru că n-am avut timp”. Şi eu n-am decât o replică: „Păi, făceţi-vă timp. Ce putem să facem? Noi jucăm şi vă aşteptăm în sălile de spectacol. Nici noi nu avem timp, dar timpul nostru vi-l dăruim oricum”.

Galerie foto

vezi galeria
12 foto

Rep.: Ce îi sfãtuiţi pentru actorii tineri?

O. P.: Să aibă încredere în ei şi în steaua lor. Mi-aş dori ca teatrele să aibă mai multe săli în care să joace. Ştiu că este greu, este foarte greu pentru ei, chiar ştiu, dar cred foarte tare că trebuie să îţi urmezi visul. Dacă crezi în visul tău, nu se poate să nu îl înfăptuieşti. Să creadă în visul lor, asta mi-aş dori, să aibă încredere în ei. Şi să aibă răbdare, pentru că succesul, dacă vine într-o clipă, nu-i un semn bun şi nu este de bun augur. Nici eu nu am avut răbdare, ştiu că este a tinereţei. Ai mei îmi spuneau mereu: „Ai răbdare, ai răbdare!”. Şi mă enervam îngrozitor, dar lecţia asta a răbdării este bine să o avem cu toţii. Lucrurile vin când trebuie să vină şi atunci poţi să te şi bucuri din plin de ele. Până atunci, răbdare, nu suferinţă, nu încrâncenare. Nimic ce vrei cu încrâncenare nu iese. Şi să muncească, mult!

Rep.: Cum ar putea fi remediată situaţia dificilă în care se găsesc mulţi dintre actorii seniori?

O. P.: Eu aştept de la ministrul Culturii, care văd că face acum lucruri foarte bune. Este vorba despre a oferi un alt statut. Noi suntem încă prestatori de servicii, suntem foarte prost plătiţi, dar nu vreau să mă plâng eu. Însă sper să se remedieze, totuşi.

Oana Pellea, „actriţa-furtună, actriţa excentrică, actriţa elaborată, într-un cuvânt, actriţa celebră”, după cum o caracteriza Sanda Manu, este una dintre cele mai cunoscute personalităţi teatrale şi cinematografice din România.

Cariera sa impresionantă include roluri în filmul lui Alfonso Cuaron „Copiii tatălui/ Children of Men”, în producţia britanică semnată de Oliver Parker „I Really Hate My Job”, în filmul lui Jean-Christophe Comar „Fire and Ice” şi în „Stare de fapt”, regizat de Stere Gulea.

De asemenea, Oana Pellea are la activ peste 40 de roluri în teatru, dintre care Maşa din „Trei surori”, de A.P. Cehov, Lucius din „Iulius Cezar”, de William Shakespeare, şi Catarina din „Îmblânzirea scorpiei”, în regia lui Mihai Măniuţiu.

De-a lungul carierei, artista a primit numeroase distincţii, precum trofeul UNITER pentru cea mai bună actriţă (de două ori), premiul Academiei Române „Aristizza Romanescu” pentru cariera teatrală şi cinematografică şi Crucea Casei Regale a României.

Sursa: Mediafax