Pointe du Hoc, cel mai mare depozit de arme al nemţilor. Surpriza de care au avut parte americanii când au vrut să îl cucerească – GALERIE FOTO

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În acest loc germanii au construit, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unul dintre cele mai puternice forturi ale lui Hitler din peretele Atlantic, unde depozitau armament. Acesta a fost, de asemenea, cel mai înalt punct între cele două secţiuni ale plajei, cu numele de cod Utah şi Omaha, unde forţele inamice planificau să aterizeze în timpul invaziei din ziua D, la 6 iunie 1944.

Galerie foto

vezi galeria
11 foto

Pointe du Hoc a fost dotat cu şase tunuri de artilerie de 155 mm în buncărele din beton armat puternic, care erau capabile să lovească plaja cu proiectile mari, precum şi miile de nave ale flotei de invazie ancorate pe malurile din Normandia.

În săptămânile dinaintea invaziei, întreaga coastă din Normandia a fost bombardată pe cale aeriană. Pointe du Hoc a fost, în mod special, ţintită.

Sursa foto:FaceMePLS/Flickr

”Bombardiere grele ale celei de-a Opta Divizii Aeriene a SUA şi ale Comandamentului bombardier britanic au atacat în mod repetat zona, cu un punct culminant în zorii zilei de 6 iunie. Apoi, cuirasatul Texas a preluat acţiunea şi a trimis zeci de obuze de 35 de cm spre poziţie. În total, Pointe-du-hoc a fost atacat cu mai mult de zece kilotone de explozivi masivi, echivalentul puterii explozive a bombei atomice folosite la Hiroshima”, se precizează în cartea Învingătorii (The Victors ), a lui Stephen E. Ambrose.

Cu toate acestea, nimeni nu era sigur dacă bateria a fost, de fapt, neutralizată. Cu preţul vieţilor a mii de soldaţi, s-a luat decizia de a ataca poziţia prin trimiterea unei echipe de comando, pe jos, care a trebuit să sară stâncile folosind frânghii şi scări în primele ore ale dimineţii.

Sursa foto: Kelly Michals/Flickr

Această sarcină grea a fost atribuită celui de al doilea Batalion Ranger, comandat de colonelul James E. Rudder. După o aterizare periculoasă pe plajă, Rangerii au luptat cu faţa stâncoasă şi alunecoasă a fortului, greutatea frânghiilor ude şi focul inamic, iar în cele din urmă au luptat pentru a descoperi, spre surprinderea lor, că germanii şi-au mutat deja armele şi le-au înlocuit cu grinzi uriaşe din lemn.

Soldaţii au organizat rapid o sesiune de căutare şi au găsit armele ascunse în apropiere, pe care le au distrus folosind grenade. Misiunea a fost finalizată, dar Rangerii aveau o altă misiune de îndeplinit – să iasă din acel loc. Din păcate, forţele de susţinere au venit cu două zile prea târziu. Fără arme şi cu puţine produse alimentare, Rangerii au reuşit să ţină piept încercărilor repetate ale germanilor de a recuceri situl. Până au venit trupele de susţinere din Omaha Beach, germanii au rupt poziţiile lor, drept rezultat, au supravieţuit mai puţin de 40 de bărbaţi din cei 225 trimişi iniţial.

Colonelul Rudder a fost decorat cu Crucea pentru Serviciu Remarcabil pentru misiunea de la punctul du Hoc. După război, Rudder a continuat să comande Regimentul de infanterie 109.

Astăzi, faleza arată de parcă e suprafaţa Lunii. Craterele lăsate de bombardamentele aeriene şi obuzele artileriei navale încă se văd bine pe sol, ca dovadă a luptei teribile care a avut loc aici.

Sursa foto:Archangel12/Flickr

Pe buncăre pot fi văzute, în continuare, urme ale gloanţelor. În 1979, la du Hoc a fost ridicat un monument, iar acum este în proprietatea Comisiei Americane a Monumentelor de Luptă.

Sursa: Amusing Planet

Vă recoamndăm şi aceste articole: 

Cum au creat americanii una dintre cele mai mari staţii de INTERCEPTARE din lume – FOTO