Halucinaţiile fără droguri pot fi uşor de obţinut. ''Aproape că am simţit cum circulă sângele prin mine'' – EXPERIMENT VIDEO

Publicat: 22.04.2016

Creierul uman este ceva extraordinar, dar acele 100 de miliarde de neuroni care-l compun sunt, pe lângă toate, incredibil de fragile.

În cazul în care cel mai mic lucru nu merge bine, o anumită conexiune este deteriorată sau o cale neuronală este blocată, funcţionalitatea creierului e pusă la îndoială. Iar pe de altă parte, creierul uman, fără nicio leziune sau defecţiune structurală, poate fi păcălit surprinzător de uşor. Cu ajutorul câtorva trucuri simple, creierul uman poate face să vedem şi să auzim ceea ce de fapt nu există.

Şi aici, excludem cazurile când consumul de droguri sau excesul de medicamente favorizează apariţia halucinaţiilor. Creierul poate face acest lucru şi singur, trebuie doar să ştii cum să-l manipulezi corect.

În video-ul de mai jos, cei de la Scam School video demonstrează acest lucru. Dacă o persoană creează o situaţie de privare senzorială intensă cu ajutorul unor obiecte de uz casnic comune, îşi poate provoca halucinaţii puternice, care o vor face să vadă şi să audă lucruri ciudate.

Pentru a experimenta halucinaţii vei avea nevoie de:

-coli albe de hârtie;

-căptuşeală de bumbac;

-benzi de cauciuc sau elastice;

-accesorii: foarfece, bandă adezivă, un capsator şi sfoară;

-căşti izolatoare de sunet;

Urmăriţi video-ul de mai jos pentru a afla cum se utilizează fiecare obiect din listă. Efectele încep, de obicei, să apară după aproximativ 10 – 30 de minute.

După 20 de minute, se pot vedea „muguri înfloritoare de culori”, la fel ca atunci când sunt frecate pleoapele. Apoi acestea se transformă în forme, siluete de dinozauri, meduze şi în ochiul lui Sauron. Un bărbat din clipul video aude ţipete, iar celălalt aude râsete.

Ceea ce fac ei este de fapt respectarea principiilor unui fenomen ştiinţific real, cunoscut sub numele de efectul Ganzfeld.

Efectul Ganzfeld descrie ce se întâmplă atunci când eşti expus „unui câmp uniform nestructurat de stimulare” , spre exemplu ascultarea continuă şi statică a sunetului televizorului. În acest caz, creierul va răspunde prin amplificarea zgomotului la nivel neuronal şi printr-un efort de a găsi semnalele vizuale lipsă. Acest lucru poate avea ca rezultat atât halucinaţii vizuale, cât şi auditive.

Desigur, fiecare persoană va experimenta efectul în moduri diferite.

„Poate cel mai ciudat lucru pe care am observat a fost sensul inimii mele. Am simţit că ea pompează foarte greu şi aproape că am putut simţi cum sângele circulă prin mine. Nu am auzit ce se întâmpla, am simţit. Şi mai simţeam de parcă, inima mea îmi cutremura tot corpul. Asta a fost ceva straniu”, poveste;te Derek, tânărul care a stat într-o cameră complet izolată fonic timp de 45 de minute.