O româncă la NASA lucrează la o cercetare de integrare a orbitei Pământului în viaţa cotidiană

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ioana Cozmuţa s-a născut la Baia Mare şi a absolvit Facutatea de Fizică a Universităţii ”Babeş-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca. Intenţiona să se facă jurnalistă, la fel ca tatăl ei, dar a ales o altă profesie, fizica, pentru ca în final să ajungă să lucreze la Space Portal (Portalul Spaţial) al centrului de cercetare NASA Ames din Silicon Valley în SUA, fiind o specialistă recunoscută la nivel internaţional în domeniul microgravitaţiei.

Crescută în comunism ca într-o ”bulă de săpun”, după cum mărturiseşte, Ioana Cozmuţa s-a întrebat ce este dincolo de graniţele ţării, aşa că, după absolvirea facultăţii de la Cluj-Napoca, a plecat în Olanda pentru doctorat.

”M-a motivat întotdeauna curiozitatea, am vrut să învăţ, să descopăr lumea şi în acelaşi timp să creez lucruri de valoare. Am învăţat limba olandeză, lucru pentru care am fost apreciată, şi am făcut multe experimente, lucrând în cadrul unui institut de fizică nucleară. M-a interesat îndeosebi ce se întâmplă la nivel atomic în interiorul materiei, cum poţi să creezi modele la scara moleculară pentru a putea prezice anumite proprietăţi”, a declarat aceasta corespondentului MEDIAFAX.

Realizând că munca de laborator îi ocupă tot timpul, că lucrează într-un mediu cu radiaţii, s-a decis să se reprofileze pe partea computaţională.

”Nu am avut niciodată ca obiectiv clar să ajung la NASA, faptul că lucrez acolo este pură întâmplare. Din Olanda am plecat în SUA, pentru a învăţa technici de chimie computaţională la Caltech. Apoi m-am mutat la Stanford în centrul de tehnologie genomică, de unde am lucrat pe un proiect de nanotehnologie cu NASA, după care m-am transferat la centrul de cercetare pe care NASA îl are în Silicon Valley”, îşi aminteşte cercetătoarea.

Ioana Cozmuţa

”Mă preocupă cum putem integra orbita Pământului în viaţa noastră de zi cu zi”

A evoluat în cadrul agenţiei astfel încât în anul 2012 s-a deschis oportunitatea de a lucra la un proiect privind democratizarea spaţiului din perspectiva parteneriatelor public-privat, proiect ce abordează teme privind Staţia Spaţială Internaţională (SSI), mediul de gravitaţie redusă, identificarea oportunităţilor cât şi a barierelor existente, aplicaţii terestre.

”Munca mea se află la intersecţia dintre organizaţiile guvernamentale, industria terestră, respectiv companii private din multe sectoare de activitate, şi noua mişcare ce are loc în comercializarea spaţiului pentru a crea o economie orbitală, identificarea elementelor esenţiale stabilizării unui astfel de concept, precum şi realizarea lui practică. În momentul de faţă există firme private care asigură transportul de bunuri materiale de pe Pământ pe Staţia Spaţială Internaţională (SSI), noi însă încercăm să vedem ce se va întâmpla după SSI, vorbesc aici de laboratoare automate unde se pot produce materiale, fibre optice, semiconductori, cristale cu rezoluţie înaltă, sau se pot explora noi ipoteze ştiinţifice altminteri neaccesibile pe Pământ din cauza condiţiilor create de mediului gravitaţional. Aceste cercetări au implicaţii atât în ştiinţa materialelor, cât şi în ştiinţele biologice/ biotehnologie. Ca model de afaceri, eu mă gândesc dincolo de potenţialul pe care îl are turismul spaţial. Mă preocupă cum putem integra orbita Pământului în viaţa noastră de zi cu zi. Poate generaţiile viitoare vor dori să meargă la serviciu pe orbită, să lucreze acolo”, a explicat Ioana Cozmuţa.

Una dintre provocările acestui proiect de cercetare este identificarea oportunităţilor de a utiliza resursele existente în orbita Pământului în procesele tehnologice şi producţia terestră, pentru a crea tehnologii transformative, industrii şi companii profitabile, dar în acelaşi timp şi prietenoase mediului înconjurator.

„Definiţia unei economii se leagă de procesul de transformare a resurselor existente, spre a crea valoare pentru societate, iar resursele spaţiale ar putea, prin urmare, să adauge valoare la GDP-ul existent. Mă refer la resurse precum vid de înaltă calitate, oxigen atomic, lipsa gravitaţiei, care este un mediu inovativ- radiaţia cosmică şi cea solară ca surse de energie de sine stătătoare. SSI îşi primeşte energia de la soare prin intermediul panourilor solare. Multe tehnologii dezvoltate pentru a putea opera şi supravieţui în spaţiu sunt sustenabile dar şi testate spre a minimiza consecinţele negative pe termen lung ale utilizării acestor tehnologii. Un alt exemplu ar fi crearea de centre de date orbitale, în locul celor de pe Pământ unde e nevoie de mult mai multe resurse pentru operarea lor, cum ar fi, de exemplu, cantităţi foarte mari de apă pentru răcire, şi sunt, prin urmare, neprietenoase mediului înconjurător”, a adăugat cercetătoarea de la NASA.

Potrivit acesteia, în momentul de faţă, tehnologiile există pentru ca un asemenea proiect să prindă viaţă, deoarece încă din 1995, NASA a lansat în spatele navetei spaţiale Endeavour o mini-uzină de fabricare de microcipuri cu diametrul de 5 metri. În procesul de fabricare a circuitelor integrate pe această uzină Wakeshield, vidul realizat a fost mai bun decât cel din laboratoarele de pe Pământ, iar în cadrul procesului s-a folosit oxigen atomic.

”Performanţa acestor circuite integrate era la mometul respectiv net superioară unui produs similar fabricat pe Pământ. Interesant de menţionat este că procesul de fabricaţie în spaţiu nu a necesitat apă pentru răcire pentru că s-a recurs la folosirea temperaturii joase din spaţiului cosmic. Comercializarea acestei tehnologii într-un mod profitabil nu a fost posibilă atunci deoarece preţul de transport şi operare în spaţiu era mult prea ridicat. La ora actuală, însă, datorită privatizării spaţiului, lucrurile s-au schimbat radical. Măsura de referinţă pe care o folosim atunci când vorbim de o este cât costă să transporţi un kilogram de material de pe Pământ în spaţiu, pe orbita de referinţă. Acest preţ ar putea ajunge în următorii cinci ani la circa 1.500 de dolari pe kg îndeosebi datorită companiei SpaceX, deschizând oportunităţi unice pentru afaceri şi pentru omenire”, a spus Ioana Cozmuţa.

În următorii 5 – 10 ani industria spaţială ar putea oferi exemple concludente pentru începerea producţiei în spaţiu

O parte interesantă şi antreprenorială a muncii sale este aceea de a deschide un dialog cu o multitudine de firme din industrie şi de a le intermedia accesul la informaţie.

„Multe firme se confruntă cu o serie de probleme atât în procesele tehnologice utilizate, cât şi în fabricaţia produselor lor, iar multe dintre acestea s-ar putea rezolva în spaţiu, posibil chiar într-un mod mai profitabil, dar aceste firme sau industrii nici măcar nu ştiu şi nu se gândesc la acest lucru. Bineînţeles, nu orice industrie va avea nevoie şi va putea beneficia de această abordare”, a mai spus Cozmuţa.

Printre primii candidaţi care ar putea beneficia de această oportunitate ar fi industria de semiconductori sau de stocare de date, cercetătoarea sperând ca în următorii 5 – 10 ani industria spaţială să poată oferi exemple concludente pentru demararea unei producţii în spaţiu.

Ioana Cozmuţa recunoaşte că, ajungând în SUA din România, a simţit întotdeauna că are un oarecare deficit şi i s-a părut că trebuie să muncească în plus ca să ajungă la acelaşi nivel cu colegii ei, până când şeful ei i-a spus că a luat-o prea departe înainte.

”A fost mai greu la început până mi-am luat cartea verde si am devenit cetăţean american. Mai apoi, însă, mi s-au deschis alte oportunităţi. În Silicon Valley diversitatea culturală este foarte mare, un amestec fantastic de etnii. Am învăţat să apreciez acest lucru şi, de fapt, să realizez că diversitatea este o resursă, un capital uman esenţial pentru a genera inovaţie”, a subliniat aceasta.

Întrebată dacă se consideră româncă sau americancă, Ioana Cozmuţa are un răspuns tranşant: se consideră ”cetăţean al lumii” realizând într-un fel dorinţa de acum 2.000 de ani a împaratului Marcus Aurelius.

”Mulţi astronauţi care s-au reîntors din spaţiu au mărturisit că au simţit că se întorc acasă indiferent de locul de aterizare, în Kazahstan sau altundeva. Asa mă simt şi eu, un cetăţean al lumii, mă simt acasă în România, dar şi în SUA sau în alte ţări”, a mai spus cercetătoarea de la NASA.

Deşi legată profesional de SUA, unde locuieşte împreună cu soţul şi cele două fete, de 11, respectiv 7 ani, Ioana Cozmuţa îşi face timp pentru a veni des în România, participând la diverse conferinţe unde este invitată, cum a fost şi cea de la Techsylvania din Cluj-Napoca, unul dintre cele mai mari evenimente IT din Europa de Est.

Sursa: Mediafax