Muzeul unor mari bătălii din timpul Primului Război Mondial

Cunoscută sub numele de „Cea de-a treia bătălie de la Ypres”, sau Passchendaele, aceasta a durat cinci luni, din 7 iunie până în 6 noiembrie 1917, când localitatea stăpînită până atunci de germani a intrat în mâna aliaţilor, scrie Ziarul de Duminică.

• Cum s-au răzbunat germanofilii pe membrii guvernul român care au hotărât intrarea în război împotriva Puterilor…
• Astăzi se împlinesc 79 de ani de când Hitler o lua de soţie pe Eva Braun,…

Muzeul Memorial Passchendaele 1917 este amenajat într-o casă arătoasă, cu parter şi etaj – numită puţin cam pretenţios „castel” – din mijlocul unui parc foarte îngrijit, pe malul unui heleşteu. În preajma clădirii principale, în nişte vechi remize ce şi-au păstrat încă porţile largi pe care intrau şi ieşeau cândva caleştile, a fost amplasată o bibliotrecă foarte bine garnisită cu lucrări dedicate exclusiv Marelui Război. În alt spaţiu se află un centru de cercetare – Passchendaele Research Center.

La debutul anilor comemorativi ai centenarului izbucnirii conflagraţiei modiale, în 2014, în marele spaţiu verde ce înconjoară „castelul” a fost amenajat Parcul Memorial Passchendaele care comportă, din loc în loc, nişte postamente circulare, de beton – ce amintesc fortificaţiile de altădată – înconjurate de nişte garduri scunde, din şipci de lemn, vopsite într-un roşu strident. Privite plonjant, acestea pot sugera macii sângerii cu care sunt presărate câmpurile de luptă ale Flandrei şi din care se împletesc coroane pentru eroi.

Incinta este înconjurată cu un gard de cărămidă roşie. Accesul se face pe o poartă în arcadă deasupra căreia flutură, sărbătoresc, drapelele ţărilor aliate. Această intrare e străjuită de două cazemate individuale, din beton armat.

În holul de intrare al muzeului, înainte de a ajunge la sălile cu obiecte ce datau din vremea campaniei, se afla o zonă documentară ce pregătea vizitatorii pentru ceea ce urmau să vadă. Pe o hartă în relief de dimensiuni apreciabile, plasată în mijlocul acelui spaţiu, era prezentat terenul pe care s-au dat luptele şi amplasamentul trupelor oponente. Mijloace multi-media dădea viaţă acelui plan şi arătau evoluţia liniei frontului, punctele în care au avut loc încleştările şi avansarea sau retragerea unitîâlor combatante. Pe un ecran rula un film documentar, excelent conceput spre a da lămuriri asupra desfăşurării luptelor şi a schimbării şanselor de la una la cealaltă dintre tabere. În urma campaniilor de săpături, arheologii dedicaţi istoriei moderne, au descoperit o mulţime de piese interesante, care oferă informaţii valoroase asupra structurii etnice a combatanţilor, a surselor de aprovizionare cu produse de folosinţă comună şi îndelungată (veselă de tablă, porţelanuri fine pentru ofiţeri, resturi de curelărie şi alte obiecte din piele, lemn şi os, unele cioplite chiar de militari în orele libere).

În mai multe vitrine erau expuse arme individuale aflate în dotarea tuturor forţelor beligerante, muniţie pentru acestea, proiectile de artilerie, obuze şi grenade…

Textul integral al acestui articol este disponibil aici.