Cele mai ciudate leacuri medicale din timpuri medievale. S-a dovedit ştiinţific că unele dintre ele sunt eficiente

Mai jos regăsiţi câteva reţete medievale de poţiuni, pentru diverse afecţiuni:

1. Poţiunea Sfântului Pavel pentru epilepsie, catalepsie şi probleme de stomac

• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România
• Ziua în care accesul la informaţie nu a mai depins de avere

Zvonurile afirmă că poţiunea a fost inventată atunci când Sfântul Pavel era beat. Lista extinsă de ingrediente conţine lemn dulce, salvie, salcie, trandafiri, chimen dulce, scorţişoară, ghimbir, usturoi, sânge de cormoran, mandragoră, sânge de dragon şi trei tipuri de ardei.

Deşi pare a fi poţiunea unei vrăjitoare, majoritatea ingredientelor au proprietăţi medicinale: lemnul dulce este bun pentru plămâni, salvia îmbunătăţeşte circulaţia sanguină din creier, iar salcia conţine acid salicilic ce se regăseşte şi în aspirină. Chimenul dulce, scorţişoara şi ghimbirul ajută la eliminarea gazelor din stomac.

Sângele de cormoran (sau orice alt tip de sânge de animal) poate ajuta la combaterea anemiei, mandraga, deşi este otrăvitoare provoacă somnolenţă decă este utilizat în cantităţi mici. Sângele de dragon nu este de fapt al unei creaturi mitice, ci este numele unui copac Dracaena draco (specie din Maroc). Cercetările moderne au demonstrat că are efecte antiseptice, antibiotice şi antivirale.

2. Un medicament pentru sciatică 

Numeroase remedii medievale sugerează: ,,Luaţi o lingură plină din fierea unui bou şi două linguri pline de apă cu piper, patru linguri din urina pacientului şi chimion cât jumătate de nucă franceză, la fel de mult seu. Toate acestea trebuie fierte împreună până când devin terci, apoi pacientul trebuie trebuie să se aplece cu şoldul de foc şi să stea acolo cât de mult poate rezista, acesta trebuie uns cu mixtura timp de o jumătate de oră. Apoi trebuie înfăşurat într-un material de cinci ori şi aşezat pe un cearşaf împăturit de de mai multe ori. După câteva zile, persoana nu va mai simţi durere”

3. Pentru arsuri şi opărire

,,Ia un melc viu şi freacă arsura cu balele acestuia, rana se va vindeca”.

Acest tip de remediu ar fi avut efecte benefice asupra arsurilor, calmând în acelaşi timp durerea. Studiile recente au demonstrat că saliva de melc conţine antioxidanţi, antiseptici are efecte analgezice, antiiritante, antiinflamatorii. De asemenea, conţine colagen şi elasten, elemente vitale pentru regenerarea pielii.

4. Pentru ulciorul de la ochi

,,Se iau cantităţi egale de ceapă,  praz şi usturoi şi se zdrobesc împreună. Se iau părţi egale de vin şi fiere de taur şi se amestecă cu mixtura . Aceasta se pună într-un castron de alamă şi se lasă la macerat timp de nouă seri, după această perioadă se strecoară printr-o pânză. Mixtura se aplică noaptea cu ajutorul unei pene”.

Ceapa, prazul şi fierea de bou au toate proprietăţi antibiotice care ar putea vindeca infecţia de la nivelul ochiului.

Vinul conţine acid acetic care după nouă zile va reacţiona cu alama formând săruri, acestea sunt bactericide. Recent, studenţii de la Universitatea Nottingham au testat remediul, deşi mirosul a fost greu de suportat, testele au demonstrat că are prorietăţi antibiotice excelente. Reţeta este investigată în continuare ca tratament posibil pentru tratarea bacteriei MRSA.

5. Pentru migrene

,,Se ia o jumătate de măsură de orz, o mână de vindecea şi alte ierburi care sunt bune pentru cap, toate trebuie fierte împreună, scoase şi înfăşurate într-un material şi apoi trebuie aşezate pe capul bolnavului”.

Vindecea a fost utilizat de spiţerii tudorieni, fiind administrat intern pentru o mulţime de afecţiuni şi extern erau aplicate cataplasme.  Medicina modernă încă utilizează medicamente care utilizează alcaloizi din vindecea pentru tratarea migrenelor.

6. Pentru persoanele cu amigdalită

,,Ia o pisică grasă şi jupoai-o bine, spal-o şi scoate-i intestinele. Ia grăsimea unui arici şi pe cea a unui urs, adaugă răşină, schinduf, gumă de caprifoi şi ceară virgină. Toate acestea trebuie măcinate, cu mixtura se umple pisica. Coace-o şi păstrează grăsimea pe care o lasă, cu aceasta unge pacientul”.

Sursa: History Extra

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: