Fenomenul astronomic UNIC care a produs apariţia ”Stelei din Betleem”

Fenomenul stelei din Betleem reprezintă un mister pentru astronomi. Motivaţi de „steaua din est”,  magii au călătorit către Ierusalim pentru a vesti naşterea unui nou conducător al poporului din Israel. Pentru a ajunge în  Betleem, magii trebuiau să meargă de la Ierusalim către sud. Cumva această „stea din est” a mers înaintea călătorilor pentru a le arăta calea către nou-născut. Însă cum putea o stea din est să îndrume pe cineva către sud?

Un studiu anterior, realizat asupra arhivelor istorice, biblice şi astronomice ale fenomenului sugera că evenimentul din anul 6 î.Hr. a fost de fapt o aliniere rară a planetelor în timpul căreia Soarele, Jupiter, Luna şi Saturn au fost aşezate în constelaţia Vărsătorului, scria  Mail Online.

• Dovezi rare obținute de fizicieni din SUA dezvăluie că materia apare din „nimic” în vidul cuantic
• La ce vârstă atingem cea mai bună formă fizică?

Grant Mathews, profesor în astrofizică şi cosmologie, a studiat steaua din Betleem timp de 10 ani. ,,Astronomii, istoricii şi teologii au cântărit cu atenţie ecuaţia ,,Stelei Crăciunului” timp de mulţi ani,” declară Mathews. ,,Unde şi cum a apărut? Cum arăta? Astrofizica modernă încearcă să explice unul dintre cele mai mari evenimente astronomice,” adaugă el.

Conform cercetătorilor, Soarele, Jupiter, Luna şi Saturn se aflau în constelaţia Vărsătorului în timp ce Venus se afla în constelaţia Peştilor, iar Mercur se afla în constelaţia Taurului.  Alinierea a avut loc în anul 6 î.Hr., în timpul echinocţiului de primăvară. 

Pentru magi această aliniere a reflectat naşterea unui nou conducător iudeu. Jupiter şi Luna simbolizează naşterea unui conducător cu un destin special, în timp ce Saturn este simbolul naşterii, spune Mathews.

Un eveniment de acest gen este extrem de rar, o astfel de aliniere nu are loc decât o dată la 16.000 de ani, însă chiar şi atunci echinoţiul de primăvară nu ar fi în constelaţia Vărsătorului.

Ce ar putea fi „steaua din est”?

Astronomii susţin că nicio stea nu ar putea avea un astfel de comportament, nici măcar o cometă, Jupiter, o conjuncţie a planetelor sau orice alt obiect luminos de pe cer.

Ipotezele astronomilor privind „steaua din Betleem”

Astronomul Michael Molnar sugerează că „steaua din est” reprezintă o traducere a frazei greceşti „es te anatole” ce reprezenta un termen tehnic utilizat de matematicienii greci în urmă cu 2.000 de ani. Termenul descrie o planetă ce răsare deasupra orizontului, în est, la scurt timp după ce apare soarele. Apoi, la câteva secunde după apariţia planetei, aceasta dispare din cauza luminii puternice a soarelui.

Deşi stelele apar şi dispar în aceleaşi locuri pe cer, planetele, Soarele şi Luna îşi schimbă poziţia de pe cer. Aceste obiecte spaţiale urmăresc aceeaşi traiectorie, însă ele călătoresc la viteze diferite, astfel uneori se pot suprapune. Atunci când Soarele trece prin faţa unei planete, aceasta dispare şi apoi reapare deoarece steaua îşi continuă traiectoria.

Atunci când o planetă reapare după o lungă perioadă în care a fost acoperită de prezenţa Soarelui, astronomii denumesc fenomenul ca fiind un răsărit heliacal. Acelaşi fenomen era considerat de vechii greci ca fiind prevestitor al unei naşteri importante.

Cum l-au găsit magii pe Iisus?

Mulţi astronomi au susţinut că magii nu au urmărit parcursul unei stele pentru a ajunge la staulul în care s-a născut Iisus. Se pare că cei trei bărbaţi erau buni cunoscători ai astronomiei, matematicii, dar şi ai Vechiului Testament, ştiind că naşterea unei persoane importante trebuia să aibă loc. Aşadar apariţia fenomenului astronomic (steaua din Betleem) a reprezentat doar motivul începerii călătoriei magilor.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: