Ultimul samurai: Adevărul istoric din spatele filmului pe care l-au văzut majoritatea românilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Niciun film nu respectă cu sfinţenie realitatea istorică, acest lucru este sigur şi, cel puţin de dragul artei, trebuie să rămână aşa.

Filmul „Ultimul samurai” nu este excepţie. Prezentând o perioadă tulbure din istoria Japoniei, anume Restauraţia Meiji, care se referă de obicei la restaurarea Împăratului Meiji la tron. Această perioadă a fost marcată de o sumedenie de modernizări, de la îmbrăcăminte la armele care au fost aduse în războiul civil care a dus la Restauraţie.

Înainte de toate acestea, japonezii au păstrat contacte slabe cu europenii. De teama dispariţiei valorilor tradiţionale, în secolul XVII au fost expediaţi toţi europenii, limitând comerţul european la un mic port olandez din Nagasaki.

Două secole mai târziu, comodorul Matthew Perry a sosit cu nave masive care puteau avea la bord zeci de tunuri. Această flotă a deschis ochii japonezilor la diferenţele tehnologice existente. În perioada în care Occidentul descoperise energia electrică, inventase camerele de fotografiat,  sisteme complexe de navigaţie şi trecuseră de Războaiele Napleoniene, Japonia era încă blocată în Evul Mediu.

Din fericire pentru japonezi, simţul realităţii a învins şi au stabilit relaţii economice şi politice cu europenii, încurajând progresul spre era modernă.

În film, această idee este prezentată într-un mod foarte diferit. Căpitanul Algren, care a fost jucat de Tom Cruise, este adus în Japonia pentru a antrena noua armată. Bărbaţii care era consideraţi a fi în pătura de jos a societăţii sunt pregătiţi pentru a lupta împotriva samurailor care s-au răzvrătit împotriva ordinii.

Până la urmă, Algren este capturat şi dus pe teritoriul samurailor. Aici învaţă modul lor de viaţă, considerat în film ca fiind paşnic şi simplu. Căpitanul descoperă cum Împăratul japonez este manipulat, iar samuraii sunt duşi la pragul extincţiei.

Când acesta se întoarce în Tokyo, observă că modernizarea decurge într-un ritm rapid, arătând mai mult ca Londra, cu aceeaşi îmbrăcăminte şi cu străzile traversate de cabluri electrice.

Liderul samurailor din rebeliunea Satsuma, Katsumoto este prezentat ca fiind foarte deprimat din cauza faptului că Împăratul este doar o marionetă a afaceriştilor japonezi care se îmbogăţesc de pe urma afacerilor europene.

În film, armata imperială nu este demonizată, spre deosebire de toate conducerile şi influenţele externe. Hollywood simplifică scenariul pentru a-i arăta pe samuraii buni, curaţi şi simpli împotriva modernizării rele şi tiranice.

În realitate, Restauraţia a putut însemna chiar opusul, eliminând diferenţele sociale. Clasa samurailor, cea superioară, era întreţinută de oamenii simpli, din clasele inferioare şi în multe perioade, samuraii au fost tiranici în relaţie cu acestea. Rebeliunea samurailor poate însemna şi faptul că, odată cu instaurarea noii ordini, aceştia pierdeau puterea.

De asemenea, unii samurai au adoptat modul de viaţă occidental, formând corpul de ofiţeri ai noii armate imperiale a Japoniei.

Ultima bătălie din film este făcută într-un mod caracteristic al filmelor de la Hollywood, cu momente încărcate emoţional hiperbolate, şarjând cu săbiile împotriva armelor de foc. Această dihotomie mai are şi rolul de a polariza diferenţele ideologice.

Imaginea prezintă una dintre bătăliile armatei cu rebeliunea. Se observă că samuraii (dreapta) foloseau arme, singura diferenţă fiind îmbrăcămintea mai tradiţională a acestora. Credit: War History Online

Totuşi, istoria arată o realitate diferită. Deşi unele rebeliuni evitau utilizarea armelor de foc, în cea mai mare parte rebelii, inclusiv Saigo Takamori, corespondentul istoric al personajului din film Katsumoto, au folosit aceste arme aduse de occidentali, inclusiv 60 de piese de artilerie.

Armata imperială a câştigat ultima bătălie de la Shiroyama mai mult datorită numărului, fără să existe o scenă ca şarja prezentată în film.

Deşi Căpitanul Algren pare să fie un personaj fictiv pentru a crea o legătură cu publicul, este probabil bazat pe un personaj real. Totuşi, Jules Brunet, cu care are similarităţi izbitoare, este francez. Acesta fost adus în Japonia pentru a instrui soldaţii japonezi în folosirea artileriei înainte de rebeliunea Satsuma şi înaintea Restauraţiei Meiji.

În concluzie, „Ultimul samurai” îmbină peste un deceniu de evenimente într-un film, schimbând şi o figură istorică franceză într-un personaj american. De asemenea, schimbă atitudinea celor două părţi, făcând din noua conducere una tiranică. În realitate, Restauraţia a dust Japonia în rândul lumii şi a oferit japonezilor simpli numeroase drepturi. Unii dintre samurai erau onorabili, dar alţii luptau împotriva sistemului deoarece pierdeau avantaje.

Cu toate că mişcările de genul acestor rebeliuni au eşuat, cultura samurailor a rămas şi a fost prezentă în atitudinea armatei japoneze, ieşind la iveală mai ales în Al Doilea Război Mondial.

Sursa: War History Online

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Iată cum călătoresc pasagerii din Japonia cu metroul. De vină sunt ”ambalatori de sardine”- Galerie Foto

Spiritul Japoniei medievale

11 obiceiuri din Japonia care îi iau prin surprindere pe turiştii străini. De ce nu opresc lifturile la etajul 4

Urmările războiului dintre Japonia şi URSS din Insulele Kurile se văd şi astăzi – GALERIE FOTO