Darwin nu a afirmat că omul se trage din maimuţă. Cine ar fi strămoşul oamenilor?

Recenta traducere în limba română a volumului „Originea speciilor” a apărut la Editura Herald, potrivit Mediafax.

• Cercetătorii sugerează să încercăm experiențe noi atunci când simțim că timpul ne scapă printre degete
• Pitagora, între matematică și învățăturile despre nemurirea sufletului

Din motive lesne de înţeles, „Originea speciilor” a fost folosită, în perioada comunistă, ca text de propaganda antireligioasă. Pentru a da consistenţă acestui demers, în esenţă anti-spiritual, „Originea speciilor” a fost editată, în 1957, chiar de Editura Academiei RPR.

Pentru cine nu avea vreme (sau nu putea) s-o citească, a fost lansată şi varianta vulgar de scurtă a cărţii, şi anume „Omul se trage din maimuţă”, altfel spus între ştiinţă şi religie se întinde un deşert de ignoranţă şi „obscurantism”.

În „Originea speciilor”, Darwin demonstrează, de fapt, realitatea evoluţiei: şi anume faptul că animalele şi plantele existente trebuie să se fi transformat cu încetul din strămoşi comuni. Cel mai important element din carte este acela că explică în detaliu mecanismul care duce la o astfel de transformare: selecţia naturală – ideea care a dat pentru prima data inteligibilitate ştiintifică evoluţiei ca fenomen.

Cu alte cuvinte, Darwin nu afirmă că omul se trage din maimuţă, ci că omul şi maimuţa au strămoşi comuni, ceea ce este cu totul altceva.

De altfel, nici teoria conform căreia ştiinţa şi religia se găsesc într-o ireconciliabilă relaţie antagonică nu stă în picioare. Dovadă stau elemente din gândirea unor iluştri oameni de ştiinţă (selecţia aparţine scriitorului şi jurnalistului Tudor Călin Zarojanu):

Nicolae Paulescu: „Sunt tot aşa de sigur de existenţa sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de ştiinţa experimentală. Şi această siguranţă nu este o simplă credinţă, ci o convingere profundă, dobândită în mod ştiinţific.”

Stephen Hawking: „(…) de ce existăm noi şi de ce există universul. Dacă găsim răspunsul la această întrebare, ar fi triumful suprem al raţiunii omeneşti – pentru că atunci am cunoaşte mintea lui Dumnezeu.”

„Şi totuşi rămâne întrebarea: De ce există universul? Dacă doriţi, puteţi să îl definiţi pe Dumnezeu drept răspuns la această întrebare.”

Albert Einstein: „Vreau să ştiu cum a creat Dumnezeu lumea aceasta. Vreau să îi cunosc gândurile. Restul sunt detalii.”

„Ceea ce mă enervează cu adevărat este că ateii mă citează pe mine pentru a-şi susţine concepţiile. „

„N-am găsit niciodată o expresie mai bună decât «religioasă» pentru această încredere în natura raţională a realităţii şi în accesibilitatea sa ciudată pentru mintea omenească.”

„Această convingere fermă, convingere împletită cu un sentiment profund, într-o minte superioară care se revelează pe sine în lumea experienţei, reprezintă concepţia mea despre Dumnezeu.”

„Oricine este implicat serios în demersul ştiinţific devine convins că în legile naturii se manifestă existenţa unui spirit cu mult superior omului şi în faţa căruia noi, cu puterile noastre modeste, trebuie să ne simţim umili.”

Max Planck: „Nu poate exista niciodată o opoziţie reală între religie şi ştiinţă, deoarece una o completează pe cealaltă.”

„Religia şi ştiinţele naturale duc o bătălie comună într-o cruciadă comună şi permanentă încleştare împotriva scepticismului, dogmatismului, îndoielilor şi superstiţiei.”

Sir Isaac Newton: „Am convingerea fundamentală că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, scris de oameni insuflaţi de Dumnezeu. Studiez zilnic Biblia.”

„Ateismul nu are sens. Când mă uit la sistemul solar, văd Pământul aflat la distanţa potrivită de Soare pentru a primi cantitatea corespunzătoare de căldură şi lumină. Aşa ceva nu s-a produs din întâmplare!”

Primele cuvinte pe care le-a transmis prin telegraf Samuel Morse au fost un citat din Biblie: „Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!” (Numeri 23:23)

Ca să fie şi mai clar, şi-a descris astfel realizările: „Este opera Lui… Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă!” (Psalmul 115:1)

Robert Boyle a scris despre „patimile, moartea, învierea şi înălţarea lui Iisus Hristos şi toate celelalte minunate lucrări făcute de El în timpul şederii Sale pe Pământ, pentru a întări convingerea oamenilor că El este atât Dumnezeu cât şi om.”

Charles Darwin: „Raţiunea îmi spune despre dificultatea extremă sau mai degrabă imposibilitatea de a concepe acest univers imens şi minunat, inclusiv omul şi capacitatea lui de-a privi departe în trecut şi departe în viitor, drept rezultatul unei şanse oarbe sau a necestităţii. Când reflectez în acest fel, mă simt obligat să caut o Primă Cauză care are o minte inteligentă similară într-un anumit grad cu mintea omului; şi atunci merit să fiu numit teist.”

Paul Davies (fizician, psiholog, profesor la Arizona State University, Director al BEYOND: Center for Fundamental Concepts in Science): „Ştiinţa poate înainta numai dacă omul de ştiinţă adoptă o poziţie teologică faţă de lume şi viaţă.”