Erupţiile vulcanice vaste de acum 200 de milioane de ani au avantajat dinozaurii şi au facilitat apariţia mamiferelor

Studiul s-a realizat asupra unor formaţiuni vaste de rocă magmatică ce se găsesc pe patru continente, susţinând că schimbarea climatică globală a fost declanşată de emisiile vulcanilor, scrie Science Alert.

Cercetarea a fost condusă de savanţi de la Universitatea Oxford care s-au bazat pe producerea formaţiunilor numite Central Atlantic Magmatic Province (CAMP), generate în urma activităţii vulcanice prezentă acum 200 de milioane de ani.

• Un nou studiu arată că peștii sanitari sunt mai inteligenți decât au crezut cercetătorii
• Ce efect are activitatea umană asupra apelor din Arctica?

CAMP acoperă aproximativ 11 milioane de kilometri pătraţi, fiind formată în principal din bazalt, în etape de „pulsaţii” ale activităţii vulcanice.

Formaţiunea a fost ruptă pe măsură ce plăcile tectonice s-au deplasat, găsindu-se în prezent pe patru continente.

Studiile precedente au sugerat deja o legătură între activitatea vulcanică ce a dus la apariţia formaţiunii CAMP şi scăderea şi ridicarea intermitentă a nivelului de dioxid de carbon din atmosferă pe o perioadă de 600.000 de ani.

Savanţii din cadrul studiului au colaborat  recent cu cercetători de la universităţile Exeter şi Southampton pentru a analiza nivelurile de mercur din formaţiunile sedimentare din acea perioadă din Regatul Unit, Austria, Argentina, Groenlanda, Canada şi Maroc.

Mercurul este un bun indicator al activităţii vulcanice, întrucât în urma răspândirii sale în atmosferă este absorbit de procese organice.

Nivelurile de mercur din cinci mostre, dintre cele şase analizate, au arătat o creştere însemnată care coincide cu începutul extincţiei de la sfârşitul Triasicului, iar nivelurile maxime de mercur coincid cu creşterea dioxidului de carbon din atmosferă. Lawrence Percival, autorul acestui studiu, susţine că „aceste rezultate confirmă existenţa episoadelor de activitate vulcanică de la sfârşitul Triasicului”.

Nivelul crescut de dioxid de carbon a dus în ultimă instanţă la apariţia mamiferelor

Aşa cum ştim foarte bine din fenomenele actuale, creşterea nivelului de dioxid de carbon poate avea un impact dramatic asupra ecosistemelor marine şi terestre prin creşterea temperaturii şi creşterea acidităţii oceanelor.

Pe de altă parte, particulele eliberate de vulcani pot rămâne în atmosferă, blocând lumina soarelui şi ducând la scăderea temperaturii.

Nimeni nu ştie cu siguranţă care scenariu a fost responsabil, deşi studii precum acesta susţin ipoteza conform căreia încălzirea globală cauzată de nivelurile ridicate de dioxid de carbon au dus la extincţie.

Limita Triasic-Jurasic marchează una dintre marile extincţii în masă care au avut loc în istoria vieţii, unde  76% dintre specii au dispărut. De asemenea, acest eveniment a afectat sever şi mediul marin, o întreagă clasă de specii şi 34% dintre genurile de specii marine au devenit extincte după eveniment. În mediul terestru, o mare parte din archozauri, strămoşii dinozaurilor, au dispărut, ceea ce a facilitat răspândirea celor rămaşi. Nu este clar de ce aceştia, împreună cu un număr de amfibieni, au umplut golurile rămase. De asemenea – şi cel mai important pentru evoluţia ulterioară a speciilor – Jurasicul timpuriu a marcat apariţia grupului Mammaliaforma, care a dus la apariţia mamiferelor, grupul de specii din care face parte şi omul şi care domină ecosistemele actuale.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

A şasea extincţie în masă pe Terra. Teoria controversată care nu a fost niciodată mai aproape de realitate

A început a 6-a extincţie în masă? Antropocenul, noua era creată de om, ameninţă deja umanitatea şi majoritatea speciilor sălbatice

Misterul celei mai mari extincţii de pe planetă a fost descifrat. Ce s-a întâmplat în urmă cu 250 de milioane de ani

Pământul se pregăteşte de a 6-a extincţie în masă