Experimentul ,,soţia perfectă,” inspirat de Rousseau. Sabrina şi Lucretia, tinerele ale căror vieţi au fost controlate în totalitate de un bărbat

În timpul studiilor de la Universitatea Oxford, autorul Thomas Day era amuzat de cartea lui Jean Jacques Rousseau, Emile, ce conţinea idei practice despre educaţie, notează Vintage News. Însă inpirat de această carte, Day s-a hotărât să-şi redacteze propria listă de cerinţe pentru viitoarea sa soţie. În perioada facultăţii, bărbatul a fost respins de unele femei, aşadar s-a decis să-şi creeze propria soţie perfectă cu ajutorul conceptelor din cartea lui Rousseau. 

În 1796, cu spijinul prietenului său John Bicknel, Day a ales două fete de la orfelinat cu vârste de 11, respectiv 12 ani. Bărbatul dorea să aleagă în cele din urmă dintre cele două fete care va fi viitoarea sa soţie perfectă. Moştenitorul unei averi impresionante, Day avea un temperament aspru şi o personalitate violentă. Un alt prieten de-al autorului, Richard Lovell Edgeworth a fost, de asemenea, implicat în proiectul lui Day, cei doi bărbaţi devenind admiratori ai filozofului având o afinitate particulară pentru Emile.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Day a realizat primele exerciţii de educaţie de tipul Emile pe fiului lui Edgeworth, Dick. După finalizarea studiilor de la Oxford şi-a acompaniat prietenul în Irlanda, fiind un tutore pentru Dick, ajungând la concluzia că nu va găsi niciodată o soţie perfectă. Day a considerat că lipsa de educaţie a femeilor este motivul pentru care nu şi-a găsit o soţie, aşadar a luat în considerare ideea de a-şi ,,crea” propria soţie perfectă pe care bărbatul să o crească prin intemerdiul tehnicii Rousseau.  

După ce a împlinit 21 de ani, Day a călătorit alături de Bicknell către Orfelinatul Shrewsbury pentru a o alege pe prima fată. Day nu se putea decide, aşa că Bicknell a ales o fată de 12 ani numită Sabrina. În august 1769, Sabrina şi Day s-au întâlnit pentru prima oară în Londra, iar bărbatul i-a schimbat numele în Sidney. Câteva luni mai târziu, şi-a ales a doua fată pentru experiment, pe Lucretia. 

Cei trei au încheiat un contract în care era stipulat faptul că Day va alege după un an de experimente pe una dintre fete cu care se va căsători, în timp ce a doua va primi o despăgubire de 100 de lire (echivalentul a 15.734 de dolari din prezent). În cazul în care Day nu dorea să se căsătorească nici cu tânăra aleasă ca mireasă, fata primea 500 de lire (echivalentul a 78.671 de dolari din prezent). 

Dorindu-şi ca fetele să fie influenţate doar de el, Day le-a mutat în Franţa. Deoarece acestea nu înţelegeau franceza, Day era singurul lor educator. Bazându-se doar pe tehnicile din cartea Emile, Day s-a axat doar pe educaţia fetelor. Acesta le-a extins cunoştinţele primare despre artimetică şi citire. Însă tinerele au fost învâţate şi muncile practice realizate de orice soţie ,,perfectă” precum:  curăţenia, gătitul  şi alte treburi casnice. Dorindu-şi să aibă discuţii ample cu fetele, Day le-a învăţat teorii rudimentare din fizică sau geografie. Printre temele pe care fetele le  primeau se număra observarea anotimpurilor şi notarea aspectelor observate. 

Într-o scrisoare trimisă către Edgeworth, Day a sugerat că favorita sa este Sabrina deoarece avea o dorinţă de învăţare mult mai mare decât Lucretia. Însă conform istoricilor, în secolul XVIII, ambele fete s-au plictisit de lecţiile de educaţie ale lui Day, fapt ce l-a enervat pe bărbat. În 1770, Day şi fetele s-au întors în Anglia, unde Lucretia a fost trimisă ca ucenică unei modiste, în timp ce educaţia Sabrinei a fost dusă la un alt nivel. În Emile, Rousseau explică un concept denumit ,,educaţie negativă” pe care Day a interpretat-o ca un mod de supunere a fetei unor teste de rezistenţă pentru ,,întărirea nervilor”.  Pentru a creşte rezistenţa la durere a fetei, Day turna ceară fierbinte pe braţele tinerei sau îi înfingea ace în membre în timp ce îi comanda să nu plângă. 

De asemenea, Rousseau sugera că în timp persoana va începe să se acomodeze cu explozibilii, precum artificiile sau pistoalele din jurul său. Pentru a testa rezistenţa sa la lux, Day i-a oferit Sabrinei o cutie cu mătase şi  i-a ordonat să o arunce în foc. Sabrina reuşea să reziste cu succes cerii fierbinţi, dar nu se putea obişnui cu sunetul armei când Day o folosea. 

După ce Sabrina a împlinit 18 ani, Day a început să o testeze din nou după o perioadă în care tânăra a fost trimisă ca ucenică la o croitorie. În cele din urmă, tânăra a fost de acord să se mărite cu Day, iar bărbatul începea să creadă că a găsit soţia perfectă. Day avea o listă strictă cu hainele pe care soţia sa trebuia să le îmbrace, însă în cadrul unei vizite tânăra nu a respectat regulile bărbatului. Acesta s-a decis în cele din urmă că Sabrina nu se încadra imaginii de soţie perfectă şi a trimis-o la o pensiune din Birmingham, plătindu-i 50 de lire anual (7.134 de dolari). 

În cele din urmă, Day s-a căsătorit în 1778 cu Esther Milnes. După opt ani trăiţi singură, Sabrina a fost cerută în căsătorie de un farmacist. Femeia i-a cerut permisiunea lui Day, însă bărbatul a refuzat categoric. În 1783, prietenul lui Day, Bicknell, a cerut-o în căsătorie pe Sabrina. În cele din urmă, Bicknell i-a spus adevărul tinerei, motivul adopţiei şi al educaţiei. Day nu şi-a exprimat niciodată părerea de rău pentru comportamentul pe care l-a avut cu Sabrina. În cele din urmă, tânăra s-a căsătorit cu Bicknell, în timp ce Day i-a plătit suma de 500 de lire aşa cum era stipulat în contractul de adopţie.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: