Timp de peste șase decenii, mai mulți turiști au străbătut galeriile unei peșteri din Catalonia fără să observe că pereții ascundeau sute de reprezentări preistorice.
Unele erau atât de greu de distins încât păreau simple zgârieturi în piatră. Altele au fost acoperite de inscripții moderne. Abia în 2019, un arheolog a recunoscut primele figuri. Acum, un studiu publicat în revista Antiquity prezintă pentru prima dată analiza detaliată a celor 280 de gravuri identificate.
Peștera Cova de la Font Major se află în localitatea l’Espluga de Francolí, din nord-estul Spaniei. Este un loc cunoscut, transformat în muzeu în 1993, cu galerii vizitate de turiști și exploratori.
La 30 octombrie 2019, arheologul Josep Maria Vergès Bosch participa la cercetări în peșteră când a observat, printre numeroasele inscripții moderne, câteva linii care păreau să aparțină unei epoci mult mai îndepărtate.
Studiul publicat la 5 noiembrie 2026, semnat de Vergès Bosch și Míriam Salas-Altès, documentează 280 de motive gravate, între care 55 de reprezentări de animale.
Figurile se află în galeriile cunoscute sub numele de Gatoneres de Cal Palletes, la aproximativ 250 de metri de intrarea actuală.
Deși accesul în peșteră fusese deschis încă din 1957, iar zona gravurilor făcea parte dintr-un traseu turistic din 1993, semnificația lor preistorică trecuse neobservată.
Arheologii au identificat reprezentări de cai, cerbi, bovine sălbatice și caprine. Una dintre cele mai neobișnuite figuri înfățișează un urs cu urechile desenate din perspectivă frontală și gura ușor deschisă, ursul fiind un subiect rar întâlnit în arta paleolitică.
Alături de animale, cercetătorii au documentat linii paralele, forme geometrice și alte semne a căror semnificație nu poate fi stabilită cu certitudine.
Unele reprezentări sugerează că artiștii preistorici au folosit fisurile și relieful natural al pereților pentru a completa siluetele animalelor.
Răspunsul ține, în parte, de suprafața neregulată a pereților și de iluminare. Gravurile fine sunt dificil de observat când lumina cade direct asupra lor. Iluminarea din unghiuri diferite poate scoate în evidență liniile incizate.
Pentru documentare, cercetătorii au utilizat tehnici digitale și modele tridimensionale de înaltă rezoluție, care permit analizarea detaliilor fără deteriorarea suprafețelor fragile.
Dovezile arheologice indică prezența oamenilor în galeriile interioare ale peșterii în urmă cu aproximativ 41.000–26.000 de ani, în mai multe etape.
Gravurile nu au fost însă datate direct.
Pe baza stilului și a contextului arheologic, autorii consideră că o parte importantă a reprezentărilor ar putea proveni din perioade anterioare culturii magdaleniene, începută în urmă cu aproximativ 19.000 de ani.
Această interpretare rămâne provizorie. Cercetătorii nu exclud existența unor reprezentări realizate în epoci ulterioare.
Una dintre figurile acoperite cu depuneri de calcit ar putea permite, în viitor, obținerea unor informații cronologice mai precise.
Importanța peșterii nu constă numai în numărul gravurilor.
Înainte de descoperirea din 2019, în Catalonia erau cunoscute doar două reprezentări rupestre atribuite Paleoliticului, dintre care una avea o origine incertă.
Cele 55 de reprezentări de animale descoperite în Cova de la Font Major plasează peștera pe locul al treilea în rândul siturilor cu artă rupestră paleolitică din zona mediteraneeană a Peninsulei Iberice, după Ardales și La Pileta, ambele din Andaluzia.
Cele 280 de gravuri găsite în Cova de la Font Major arată că oamenii preistorici au lăsat în această regiune mult mai multe urme artistice decât se știa. Mai mult, descoperirea a fost făcută într-o peșteră cercetată și vizitată de zeci de ani, ceea ce ridică posibilitatea ca și în alte situri cunoscute să existe gravuri încă neidentificate.
Surse:
https://doi.org/10.15184/aqy.2026.10447
https://comunicacio.iphes.cat/eng/news/new/1203.htm
https://www.nature.com/articles/d41586-026-03585-z
Gravurile antice relevă un comportament cognitiv și simbolic avansat în rândul strămoșilor noștri
O rocă cu gravuri ciudate este o uriașă „hartă de comori”, spun arheologii