Cum a luat naştere mitul consumatorilor de sânge. Factorii biologici care stau la baza afecţiunii ”vampirului”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cuvântul ”vampir” are origini străvechi, fiind utilizat în poveştile folclorice din Mesopotamia sau Grecia antică. Mitul vampirului se regăseşte în culturile din întreaga lume, în Chile este cunoscut cu denumirea de ”peuchen”, în China ca ”jiangshi” sau ”Baobhan Sith”, în Scoţia, şi lista poate continua. 

Însă cercetătorii susţin că la baza acestor personaje ficţionare se află afecţiunea protoporfiria eritropoietică care apare în timpul copilăriei. Persoanele care suferă de această afecţiune sunt extrem de sensibile la lumina solară. ”Persoanele care suferă de anemie protoporfirică eritropoietică se simt deseori obosite au o înfăţişare palidă şi sunt extrem de fotosensibile,” a declarat Barry Paw, specialist din cadrul Centrului pentru Boli Sanguine din SUA. ”Chiar şi în zilele înnorate, pielea persoanelor cu această afecţiune se poate arde foarte uşor,” susţine expertul. 

În prezent, pacienţilor le este recomandată evitarea ieşirilor în timpul zilei şi deseori sunt supuşi transfuziilor de sânge pentru reducerea simptomelor. Dar în perioada medievală, persoanele afectate ar fi putut apela la sângele animalelor şi la ieşirile nocturne pentru a diminua din simptome. 

În cadrul unui studiu recent publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, cercetătorii au prezentat descoperirea unei noi mutaţii genetice responsabilă pentru apariţia  protoporfiriei eritropoietice. Acest fapt sugerează că la baza mitului vampirului se află un mecanism biologic. ”Noua mutaţie descoperită dezvăluie complexitatea genetică a metabolismului hemului. Pierderea mutaţiilor funcţionale dintr-un anumit grup de gene ce aparţin acestei reţele pot duce la apariţia afecţiunilor devastatoare,” a declarat Paw, coautor al studiului. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: