#CentenarulRosu- Visul lui Ceauşescu sub cupole argintii. „Circurile foamei” de ieri. Bălăceanu-Stolnici: Menirea era şi de a proclama măreţia regimului comunist, dar a fost un eşec total

Cele 11 clădiri în care trebuia să funcţioneze un „Complex Comercial Agroindustrial” au fost construite în cartierele Pantelimon, Rahova, Titan, Băneasa, Eroii Revoluţiei, Cotroceni, Vitan, Floreasca, Timpuri Noi, Lujerului şi în zona Unirii, din centrul Bucureştiului.

Galerie foto

vezi galeria
11 foto

• Opere pierdute ale Fraților Grimm, redescoperite în colecția unei biblioteci din Polonia
• Guglielmo Marconi, inventatorul telegrafiei fără fir. Părintele radioului modern

Nicolae Ceauşescu a cerut ridicarea acestor construcţii pentru a putea concentra în interiorul lor întreaga producţie de mâncare necesară hrănirii locuitorilor Capitalei. Conform istoricilor, liderul Partidului Comunist din România îşi dorea să facă, astfel, un pas spre viitor, iar oamenii să nu mai piardă timpul prin pieţe căutând diverse alimente, ci să le găsească pe toate în acelaşi loc, scrie Mediafax.

„A fost o idee utopică a lui Ceauşescu de a satisface nevoile alimentare ale populaţiei, într-o perioadă în care alimentele se găseau foarte greu, cu cozi lungi şi se aştepta foarte mult. Pentru a linişti muncitorii, mai ales, a gândit aceste clădiri mari, cu arhitectură distinctivă, unde să poată aproviziona ei în condiţiile economiei socialiste. Iar clădirile acestea aveau şi menirea de a proclama măreţia regimului comunist. Dar a fost un eşec total”, spune istoricul Constantin Bălăceanu Stolnici.

Elementul arhitectural emblematic al acestor clădiri era cupola, care se asemăna foarte mult cu cea a unui circ. În interior, zeci de vitrine frigorifice şi tarabe. Majoritatea, goale. De aici vine şi denumirea de „circurile foamei”, pentru că foarte rar oamenii găseau alimente. Fie acestea se terminau în primele minute de la deschidere, fie nu se făcea deloc aprovizionarea. Astfel, conceptul lui Nicolae Ceauşescu de a îngloba în aceeaşi clădire toate tipurile de produse agroalimentare a rămas doar la nivel de proiect. În realitate, şi în aceste complexuri comerciale mâncarea lipsea cu desăvârşire, la fel ca în alimentare.

„Toate aceste clădiri au căpătat, ulterior, altă destinaţie. Au devenit spaţii comerciale, au fost lăsate în paragină, sau au fost demolate. Au fost gândite într-o formă care să fie benefică pentru populaţie, dar a fost un eşec în contextul gândirii utopice a lui Ceauşescu”, mai spune Constantin Bălăceanu Stolnici.

În 1989, erau finalizate două dintre cele şase „circuri ale foamei”, unul în Pantelimon, în zona pieţei Delfinului, iar cel de-al doilea în zona Unirii. Celelalte patru se aflau în diverse stadii de construcţie, dar au fost abandonate imediat după Revoluţie. Unul după altul, însă, acestea au fost privatizate, iar noii patroni, reprezentanţi ai erei capitaliste, s-au folosit de ideea lui Ceauşescu, de a înfiinţa o zonă unică unde oamenii să găsească de toate şi au lansat, astfel Bucureşti Mall, City Mall sau Mall Plaza România.

„Aceste construcţii moderne sunt bazate pe cu totul alte principii economice. Ceauşescu aplica toată această poveste în contextul unei economii de stat, dirijată, fără concurenţă, cu preţuri prestabilitie. Acum, aceste mall-uri funcţionează în condiţii de competiţie economică, de capitalism, cu totul altă maşinărie economică. E adevărat, ideea lui Ceauşescu nu a fost rea, dar strategia şi tactica nu au fost cele corecte, ca urmare au şi eşuat. Ele nu au fost construcţii destinate să fie negative în mecanismul social, el le-a gândit ca ceva pozitiv, dar le-a gândit pozitiv cu capacităţile lui şi cu educaţia pe care o avea şi în contextul ideologic de care nu se putea depărta”, a mai spus Bălăceanu Stolnici.

Primul „circ al foamei” transformat în mall a fost cel din Vitan, în 1999. Un investitor turc a realizat potenţialul pe care îl are clădirea construită în perioada comunistă, iar după o investiţie de peste 35 de milioane de euro, l-a transformat într-o emblemă a comerţului modern, ce reuneşte sub aceeaşi cupolă cinematografe, cafenele, restaurante, magazine de toate tipurile, hipermarket, zone de relaxare şi agrement, şi chiar spaţii de birouri. Acelaşi investitor a achiziţionat, ulterior, „circul foamei” din zona Lujerului şi l-a transformat în Mall Plaza România. La fel au apărut şi City Mall şi Liberty Center, zonele comerciale concepute de Ceauşescu fiind privatizate, iar investitorii amenajând noile construcţii pe structura vechilor clădiri comuniste. 

Un alt mall ar fi trebuit să se înalţe în centrul Capitalei, în spatele magazinului Unirea, unde milionarul sibian Aurel Eugen Muntean a cumpărat „circul foamei” şi a început, în 2012, să îl transforme într-o construcţie modernă. A dărâmat o parte din clădirea existentă şi a făcut o serie de modificări astfel încât încăperile să aibă o mai mare funcţionalitate. Lucrările au fost întrerupte, însă, după ce investitorul ar fi rămas fără bani, iar o parte dintre lucrări ar fi fost executate fără a avea autorizaţiile de construcţie necesare. În 2015, acesta a anunţat că renovarea construcţiei va reîncepe, însă, în prezent, şantierul este abandonat. 

„Am discutat cu unul dintre cei care a lucrat acolo şi mi-a spus că a dat faliment constructorul care a început această lucrare. Trebuia să fie amenajată cupola pe rotund, aşa cum era înainte, dar nu mai găseşte pe nimeni care să facă această lucrare. Iar acum nu se ştie nimic, dacă va continua sau nu amenajarea, dacă vine sau nu cu un alt proiect, sau dacă va vinde proprietatea”, spune Ion Cerbureanu, director al Administraţiei Pieţelor Sector 2, care are, de asemenea, în administrare un „circ al foamei”, primul construit în România.

„Circul foamei” construit în Pantelimon, la Piaţa Delfinului, primul de acest fel înălţat în ţara noastră, a ajuns într-o stare avansată de degradare. Nu se mai vinde niciun fel aliment în interior, ci doar haine, majoritatea fabricate în China, produse electrocasnice, covoare, perdele, jucării şi ustensile de baie, de bucătărie şi de grădinărit. Cupola argintie, care stălucea în soarele erei comuniste, acum este ruginită şi devine din ce în ce mai şubredă şi mai periculoasă pentru cei care vând sau îşi fac în interior cumpărăturile, iar pereţii se crapă şi se scorojesc fără a exista nici cea mai mică urmă de renovare. Autorităţile locale, chiar dacă deţin o parte din complexul comercial, nu ştiu cine sunt ceilalţi proprietari şi nici nu pot renova clădirea. 

„Am făcut o identificare pe extrasul de Carte Funciară, care are 23 de pagini. Sunt, în total, 35 sau 40 de proprietari, atât persoane fizice, cât şi firme, persoane juridice. Unii dintre proprietari, vreo cinci, sunt plecaţi în străinătate. O parte dintre firme au dat faliment şi activele au ajuns cine-ştie pe unde, iar actualul proprietar la cât a mai rămas din clădire este în Congo. Primăria Sectorului 2 are în administrare 1.972 de metri pătraţi suprafaţă construită şi 1.853 metri pătraţi suprafaţă utilă. Partea proastă e că din 1989 până azi, de renovări şi îmbunătăţiri nu s-a ocupat nimeni, nu s-a făcut nimic. Mai rău, au existat firme care au tăiat instalaţiile de hidranţi, au făcut modificări la instalaţiile electrice şi de construcţie fără certificate de urbanism”, explică Ion Cerbureanu.

Directorul Administraţiei Pieţelor Sector 2 spune că a solicitat atât Primăriei Capitalei, cât şi proprietarilor cunoscuţi , documente care să ateste suprafaţa deţinută de fiecare şi proiectul tehnic al clădirii, dar nu a primit niciun fel de răspuns. În aceste condiţii, nu se poate face, legal, niciun fel de lucrare de renovare a clădirii. Singura variantă, spune Ion Cerbureanu, este înfiinţarea unei asociaţii a proprietarilor, care să poată lua decizii chiar şi în lipsa acordului tuturor celor care deţin spaţii comerciale în acest complex.