Celebrul local din Bucureşti în care Nicolae Ceauşescu nu a călcat niciodată de frică. Ce îl speriase atât de tare pe dictator

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Este vorba de Casa Capşa, cofetărie care a împlinit 131 de ani, cea mai veche fondată în Bucureşti de fraţii Capşa. Nicu Ceauşescu, fiul preşedintelui de atunci era client ocazional, însă Nicolae Ceauşescu care n-a ajuns niciodată aici, pentru că Securitatea a catalogat zona drept nesigură, scrie Gândul.

• Asteroidul care a nimicit dinozaurii ar fi declanșat o epidemie a ciupercilor
• „Procesul maimuţei”. Un profesor a ajuns în faţa judecătorilor pentru că l-a predat pe Darwin

“Casa Capsa” a reprezentat cea mai buna cofetarie din Europa. Inainte, dulciurile erau din Orient: sarailii, cataifuri, baclavale, serbeturi. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea au aparut limonada, prajiturile fine, bomboanele si ciocolata, adesea importate de la Paris. “CASA CAPSA” a devenit faimoasa in toata Europa pentru ciocolata sa fina. In prezent, toate prajiturile sunt facute din ingrediente naturale, cu un gust special, conform cu retetele originare.

Hotelul Capsa a fost inaugurat in anul 1886, primul sau director, Bourdell, functionand anterior ca manager al hotelului parizian “Cafe Anglais”.

In 1908, revista britanica “John Bull” descria Capsa drept unul dintre cele mai bune hoteluri din Europa, putand fi comparat cu Hotelul “Douglas” din Madrid, “Cappelo Nero” din Venetia, “Giappone” din Verona si “Hungaria” de la Budapesta.

Multa vreme a fost considerat singura locuinta de catre artisti, diplomati si politicieni, familiile aristocrate straine pe perioada vizitarii Romaniei. Aici ei au gasit acea ambianta aristocrata occidentala.

Grigore Capsa – este unul dintre cei 12 frati ai unei familii de machedoni. Familia Capsa a fost activa la Bucuresti de multe generatii, facand cojoace si negot cu blanuri. La 14 ani, Vasile a intrat ucenic la cel mai renumit cofetar, Constantin Lefteriu. Dupa 10 ani, in 1852, deja cumpara o cofetarie peste drum de biserica Zlatari. Fratele sau mai mare, Anton, care lucra la Departamentul Visteriei, intra in afacere si, impreuna, deschid cofetaria ” La doi frati”.

Citeşte continuarea în Gândul.