Omul care s-a ascuns de comunişti timp de 33 de ani. A fost poreclit ”Tarzan din Carpaţi”

Descopera

Publicat: 09.11.2017

Una dintre cele mai spectaculoase poveşti din istoria rezistenţei armate opuse de români comunismului este cea a lui Grigore Sandu , supranumit „Tarzan din Carpaţi“. Povestea lui a fost spusă, pentru prima dată, de Ion Raţiu, în 1990, în ziarul său care apărea la Londra: Românul liber/Free Romanian. Aflaţi fabuloasa poveste a omului care s-a ascuns 33 de ani de comunişti din Pagina de istorie.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Grigore Sandu a fost membru al organizaţiei Sumanele Negre. Grupul lui a avut o existenţă scurtă, până în decembrie 1949, când securiştii au reuşit să îi prindă pe cei mai mulţi dintre membrii acestei grupări. Grigore Sandu a scăpat, însă, deoarece el avea şi o experienţă mai bogată în lupta de gherilă. Când a fugit în munţi, avea asupra sa inclusiv arme şi muniţie, scrie RFI.

A fost numit „Tarzan din Carpaţi“ datorită unor tehnici speciale care i-au asigurat supravieţuirea în clandestinitate timp de 33 de ani. Grigore Sandu a reuşit să îi evite pe securiştii trimişi pe urmele sale pentru a-l aresta prin faptul că, de când cădea zăpada şi până primăvara, el se refugia între crengile copacilor şi se deplasa din cracă în cracă. Astfel, el evita să lase urme pe zăpadă.

Povestea lui Grigore Sandu a fost publicată prima dată, în limba engleză, în ediţia din luna ianuarie 1990 a ziarului „Românul Liber“, care era vocea Uniunii Mondiale a Românilor Liberi. Articolul este bazat pe o scrisoare a fostului securist care îl achetase pe Grigore Sandu, după ce s-a predat, securist care după 1989 a plecat în Germania.

Grigore Sandu avea, în 1990, 84 de ani şi locuia în Podul Coşna din judeţul Suceava. Potrivit securistului care l-a anchetat, bărbatul a trăit ascuns, timp de 33 de ani, în Făgăraş, Munţii Apuseni şi în Ceahlău. Muntele a fost casa lui, care îi asigura şi hrana. A locuit în peşteri şi în gropi săpate în pământ. Nu şi-a permis să contruiască un adăpost, de frică să nu fie prins.

Citeşte continuarea pe RFI.